Tennessee Williams

Diferite ca voce, ritm și intensitate, cele nouă povestiri semnate Tennessee Williams și cuprinse în acest volum sunt un deliciu literar ce merită savurat pe îndelete.Proza scurtă a lui Tennessee Williams este o revelație pentru cititorul familiarizat doar cu opera sa dramaturgică, pentru care a fost și este în mod special elogiat. Povestirile cuprinse în acest volum demonstrează mâna remarcabilă de prozator a scriitorului american și totodata sunt o oglindă a tumultului emoțional care le-a dat naștere. Personajele lui Tennessee se lasă pradă dorințelor carnale, pulsiunilor, într-un melanj de emoții și senzualitate, dar scriitorul reușește întotdeauna, printr-o grăitoare empatie, să pătrundă în inconștientul lor pentru a dezvălui mecanismele care le pun în mișcare comportamentele. Povestiri precum Asemănarea dintre o cutie de vioară și un sicriu, Un braț sau Doi într-o partidă surprind prin delicatețea stilului și a abordării sexualității, în timp ce Un 10 august fericit sau Împlinită sunt o mostră veritabilă de umor."Povestirile acestea oglindesc într-un mod sclipitor și expresionist viața afectivă și plină de fantezie a lui Tennessee Williams. Ele sunt, pe rând, tulburătoare, emoționante și amuzante; și dau amploare viziunii tragice a lui Williams asupra vieții." The New York Times"Povestirile lui Tennessee Williams au o puritate a limbajului și o profunzime emoțională ieșită din comun, adesea necruțătoare, dinaintea cărora, noi, ca simpli cititori, ne plecăm cu deferență." The Washington PostCitește un scurt fragment:„După un timp, maseurul negru s-a întors. Molfăind cuvintele poruncitor, l-a condus pe Burns, care tremura, înapoi în cabina unde îşi lăsase hainele. În absenţa lui Burns, în încăpere fusese adusă o masă albă cu rotile.— Întinde-te aici, i-a zis negrul.Burns s-a supus. Maseurul negru a turnat alcool pe trupul lui Burns, mai întâi pe piept, apoi pe burtă şi pe coapse. Lichidul l-a învăluit cu totul, înţepându-l ca nişte insecte. A suspinat uşor şi şi-aîncrucişat picioarele peste beteşugul nestăpânit al vintrelor sale. Apoi, fără niciun avertisment, negrul şi-a ridicat palma neagră şi a coborât-o cu un pocnet teribil în mijlocul burţii moi a lui Burns. Aerul a ţâşnit din gura omuleţului cu un icnet, iar pentru două, trei secunde n-a mai fost în stare să inspire.Imediat ce primul şoc a trecut, l-a invadat o stare de plăcere. Îl traversa ca un lichid de la un cap la altul şi în scobitura furnicătoare a vintrelor. Nu îndrăznea să se uite, dar ştia ce fără doar şi poate vedea negrul.”..

Tennesee Williams este unul dintre cei mai importanti dramaturgi ai secolului al XX-lea. Notorietatea sa isi are originea nu doar in text, ci si in acea intamplare fericita care a facut ca piesele sale sa fi fost puse in scena de toate marile teatre din lume, iar unele sa devina chiar filme de mare succes. Personajele intruchipate de mari actori, precum: Anna Magnani, Burt Lancaster, Vivien Leigh, Marlon Brando, Al. Pacino, Katharine Hepburn, Elisabeth Taylor, Paul Newman, Robert Redford, Natalie Wood, Michael York, Bette Davis si multi altii, au stranit mereu emotii in randul spectatorilor.Dincolo de ceea ce reprezinta in planul istoriei culturii, Tennessee Williams, este o persoana framantata de angoase si vicii - un barbat care iubeste, carnal, doar barbatii - pe care nu le ascunde si, pe care nici nu cred ca le edulcoreaza in "lucrul" pe care-l numeste "povestea vietii" sale...

Veţi descoperi un Tennessee Williams care nu are cum să nu vă cucerească.În Memoriile unui bătrân crocodil veţi descoperi un Tennessee Williams care nu are cum să nu vă cucerească: o personalitate puternică, dificilă şi autodistructivă care nu se menajează absolut deloc, nu ascunde nimic sub covor şi nu are nici un moment tentaţia de a-şi cosmetiza viaţa spectaculoasă, scandaloasă şi plină de excese. Cu o sinceritate şi o relaxare pe alocuri aiuritoare, ne sunt livrate pe tavă toate slăbiciunile unui personaj ieşit din comun: homosexual declarat, cu relaţii tumultoase, alcoolic, dependent de amfetamine şi de barbiturice, depresiv, paranoic, obsedat de opera lui. Umorul contaminant, ironia şi autoironia impregnează toate scenele picante şi le salvează de exhibiţionism, imprimându-le un ton just. Nu lipsesc din povestea acestei vieţi nici momentele de maximă intensitate emoţională, cum ar fi, de pildă, relaţia specială pe care o are cu sora lui, Rose, bolnavă psihic, sau moartea partenerului său Frankie, cu care a trăit paisprezece ani intenşi. La fel cum nu lipsesc nici relatările savuroase despre prietenii lui, unul mai celebru ca altul: Gore Vidal, Truman Capote, Elia Kazan, Marlon Brando, Vivian Leigh, Anna Magnani sau Elizabeth Taylor. Tennessee Williams din aceste memorii nu pretinde niciodată că este altcineva decât ceea ce este şi nu pretinde niciodată că are de oferit lecţii de viaţă. Poate că singura lecţie la care ar trebui să medităm la finalul acestei lecturi este că „Dumnezeu nu vine când îl chemi, dar întotdeauna vine la timp.” ..

(Pisica pe acoperișul fierbinte) „cea mai pasionată şi mai bine formulată expunere a izolării umane.” (The New York Times)Fostul mare sportiv Brick se ține departe de soția lui și de restul familiei sale, înecându-și amarul în alcool. Laura, fata unei mame autoritare care încearcă să-și compenseze eșecurile proiectându-și asupra fiicei toate speranțele, se izolează în compania unor obiecte la fel de fragile ca ea. Camino Real pare să fie capătul lumii, locul unde fiecare personaj vorbește altă limbă. Cele trei piese reunite în acest volum reflectă, fiecare dintre ele, fețe diferite ale alienării, și îmbogățesc repertoriul clasic al marilor scene de pretutindeni. „Williams e interesat în primul rând de pasiune, de extaz, de crearea unei sinteze a sentimentelor sale contrare. Sigur, e foarte probabil ca un antropolog să observe cum că imaginea Sudului descris de Williams e nereprezentativă. Probabil că așa și e, dar intensitatea cu care simte ceea ce simte este atât de profundă, de mare, încât întrezărim o altfel de realitate; și anume, o realitate a spiritului, mai curând decât una a societății.” (Arthur Miller)„Poezia și compasiunea piesei (Menajeria de sticlă) o fac să sune mereu adevărată, cu pasaje care-ți taie inima ca un cuțit. (...) O capodoperă.” (Daily Telegraph)„Există oameni care consideră Camino Real drept cea mai bună piesă a lui Tennessee Williams, și probabil că au dreptate. Este o piesă care pare să fi fost smulsă dintr-un suflet de om, o poveste spusă de un idiot, ceea ce necesită totodată foarte multă suferință și foarte mult curaj.” (The New York Times)..

Primul roman al lui Tennessee WilliamsKaren Stone și-a pierdut și cariera, și soțul. La cincizeci de ani, tot ce-i mai rămâne de făcut e să se plimbe fără țintă pe străzile Romei sărăcite de război, curtată de nobile scăpătate care vor să-i „procure” bogatei văduve din America tineri italieni cu care să-și petreacă a doua parte a noii ei vieți. Prinsă între forța propriilor dorințe și frica de a nu pierde demnitatea de suprafață a vieții sale anterioare, fosta actriță se vede purtată dintr-o derivă în alta în acest impecabil studiu asupra degradării.Primul roman al lui Tennessee Williams nu are deci nimic dintr-un debut literar. Primăvara la Roma a doamnei Stone păstrează aceeași mână sigură ca-n piesele care l-au făcut celebru, același ochi pentru disfuncțional și pentru instabilitate, aceeași abilitate de a pătrunde în spatele vălului de respectabilitate socială pentru a găsi drama și durerea.„Splendid scrisă, precisă, scurtă, completă și frumoasă.” (Gore Vidal)„O realizare sclipitoare.” (The Washington Post)..

Trei piese canonice care îmbogățesc repertoriul marilor scene ale lumii.Cu un stil unic în care lirismul, violenţa şi simţul subtil al umorului se completează perfect, Tennessee Williams a revoluţionat teatrul modern, spulberând convenţiile şi devenind unul dintre cei mai influenţi dramaturgi americani. Temele lui preferate – alienarea, singurătatea, iubirea, sexualitatea – se regăsesc în fiecare dintre cele trei piese reunite în acest volum, într-o mărturie sinceră şi convingătoare asupra rezistenţei umane în faţa suferinţei. Personajele ies din zona de confort artificial în care se refugiaseră şi se văd nevoite să-şi înfrunte temerile şi slăbiciunile, pornind pe o cale ce poate duce oriunde, de la nebunie la dragoste.„Un tramvai numit Dorinţă ni-l dezvăluie pe Tennessee Williams ca pe un dramaturg cu adevărat poetic, ce dovedeşte o cunoaştere onestă şi desăvârşită a naturii umane, precum şi o profundă compasiune.” (The New York Times)„Trandafirul tatuat este o piesă mai măreaţă decât viaţa însăşi – o fabulă, o tragedie greacă, o comedie, o melodramă –, este o scrisoare de dragoste de la Tennessee Williams către oricine a fost sau va fi vreodată îndrăgostit.” (The Independent, London)„Noaptea iguanei este ultima dintre marile piese ale lui Tennessee Williams care descriu iadul înfricoşător al singurătății oamenilor.” (The New York Times)..

Trei piese canonice care îmbogățesc repertoriul marilor scene ale lumii. Cu un stil unic în care lirismul, violenţa şi simţul subtil al umorului se completează perfect, Tennessee Williams a revoluţionat teatrul modern, spulberând convenţiile şi devenind unul dintre cei mai influenţi dramaturgi americani. Temele lui preferate – alienarea, singurătatea, iubirea, sexualitatea – se regăsesc în fiecare dintre cele trei piese reunite în acest volum, într-o mărturie sinceră şi convingătoare asupra rezistenţei umane în faţa suferinţei. Personajele ies din zona de confort artificial în care se refugiaseră şi se văd nevoite să-şi înfrunte temerile şi slăbiciunile, pornind pe o cale ce poate duce oriunde, de la nebunie la dragoste.„Un tramvai numit Dorinţă ni-l dezvăluie pe Tennessee Williams ca pe un dramaturg cu adevărat poetic, ce dovedeşte o cunoaştere onestă şi desăvârşită a naturii umane, precum şi o profundă compasiune.” (The New York Times)„Trandafirul tatuat este o piesă mai măreaţă decât viaţa însăşi – o fabulă, o tragedie greacă, o comedie, o melodramă –, este o scrisoare de dragoste de la Tennessee Williams către oricine a fost sau va fi vreodată îndrăgostit.” (The Independent,London)„Noaptea iguanei este ultima dintre marile piese ale lui Tennessee Williams care descriu iadul înfricoşător al singurătății oamenilor.” (The New York Time)..