flow-ul asta accidentattrebuie sa ma duca acum cit mai departe flow-ulasta timidtrebuie sa ma scoata din apepe partea cealaltaa mariisa ma poartecit mai departede acest golden hour cliseude-acest apus de soarein care se-audlacrimi si risete de surioare Le iubesc pe prietenele mele pentru ca ele imi vor ierta ceea ce nici parintii nu ar putea - disparitia. Da, Svetlana, asa e, prietenia dintre fete, prietenia femeilor, cel mai adevarat act politico-romantic, cel mai banal act socio-cotidian, cel mai valoros nimic care, ne spun studiile azi, e de fapt totul: suroritatea (cuvint mister pentru orice auto-corect) e mai rara in literatura noastra pina si decit prietenia om-animal. Prietenia dintre fete e prea simpla sa fie luata-n serios si prea puternica sa nu le fie teama. - Katia Pascariu Prietenia intre fete, o tema foarte putin abordata in literatura noastra, este in prim-planul acestei carti. Autoarea o fixeaza in imagini memorabile, ii inventeaza definitii personale, o chestioneaza si o cinta, pe scurt, o ingrijeste ca pe o gradina. De altfel, gradina - chiar si in varianta micro, de balcon - este unul dintre spatiile emblematice de aici. De cind am citit acest lung poem, nu mai pot desprinde prietenia intre fete de imaginea "fete cu stropitori in miini traverseaza scena/ se tin in viata una pe alta". Svetlana Carstean reuseste sa se impuna ca arhitecta a peisajului complex, uneori accidentat, al prieteniei. Poezia romaneasca avea nevoie de aceasta pledoarie continua pentru realitatea discontinua a prieteniei...

„Arthur Rimbaud ar fi iubit arta cu care Svetlana Cârstean a actualizat Je est un autre. Svetlana este une autre în sensul precis intenționat de Rimbaud – cu adaosul capacității poeziei de a povesti direct și curajos o viață de azi. Un subtil simț al umorului, auzul perfect și privirea fără ifose dau acestei cărți o cadență deosebită, care pune de acord istoria poetei cu viața obștească. Frumusețea lumii în mișcare, prezentul care se îndepărtează și devine povești, plutesc prin tărîmuri geografice și psihologice în acest poem-fluviu.“Andrei Codrescu„Dacă aș semna regia unui film după Sînt alta, aș porni de la un anumit cadru: imaginea unei contorsioniste care își exersează mișcările în oglindă, oasele reliefându-se prin piele, frumusețea corpului imun la durere. Despre asta e vorba în noul volum al Svetlanei Cârstean, despre o abordare frontală a propriei identități, despre apropierea de sine prin îndepărtare, despre deteritorializarea traumei și a spaimelor pe care oamenii le poartă cu ei peste tot, oricât de mult s-ar îndepărta, în timp și spațiu, de momentul în care le-au trăit. Cinematice și impecabil pilotate la nivel formal, poemele din această carte proiectează filmul contactului uman cu realitatea haotică, uneori violentă, cu absențele fundamentale, cu geografiile emoționale și narațiuni personale ce revin obsesiv și te bântuie ca soundtrackul de la In the Mood for Love. O carte ca un föhn îndreptat spre o rană / care mai sîngerează încă.“Anastasia Gavrilovici..