Steven Weinberg

Până pe la sfârșitul secolului al XIX-lea nu se știau prea multe despre alcătuirea atomului. În câteva decenii însă, au fost puși în evidență electronul, protonul și neutronul, iar în centrul acestei revoluții s-a aflat Laboratorul Cavendish, de la Cambridge, dominat de figura lui Ernest Rutherford. Descoperirea particulelor subatomice nu e doar povestea pasionată a acestei suite de experimente istorice, ci și o minunată introducere în fizică. Fără a face apel la formule, Weinberg explică, pe rând, toate noțiunile folosite de cei care au descoperit particulele subatomice și reface raționamentele lor. Evitând orice rutină didactică, Weinberg ne apropie de fizica pe o cale surprinzătoare, complementară celor urmate de Gamow și Feynman. Minunata lume a domnului Tompkins, Șase lecții ușoare și Descoperirea particulelor subatomice sunt trei perspective diferite, toate frapant neconvenționale, asupra bazelor fizicii...

Traducere de Dan Nicolae PopescuEste o şansă faptul că unul dintre marii fizicieni ai lumii, laureatul Nobel Steven Weinberg, s-a pasionat de istoria ştiinţei şi a oferit publicului larg o perspectivă pătrunzătoare şi originală asupra evoluţiei cunoaşterii. Lumea explicată e povestea descoperirii ştiinţei moderne – o aventură începută în Grecia antică, apoi continuată în Evul Mediu arab şi european şi dusă la bun sfârşit prin opera lui Newton. Weinberg priveşte cunoştinţele trecutului ca un fizician al zilelor noastre, dar cultura lui umanistă îl ajută să înţeleagă legăturile subtile ale ştiinţei cu poezia, muzica, religia şi filozofia.„Sunt fizician, nu istoric, însă de-a lungul timpului istoria ştiinţei a ajuns mă fascineze tot mai mult. Este o poveste extraordinară, una dintre cele mai interesante din istoria omenirii. Este, de asemenea, o poveste care, pentru oamenii de ştiinţă ca mine, are o miză personală. Cercetarea actuală poate fi ajutată şi limpezită de cunoaşterea trecutului ei, iar pe unii savanţi cunoaşterea istoriei ştiinţei îi stimulează în activitatea lor.“ (STEVEN WEINBERG)..

„Lucrul cel mai uimitor despre univers este că poate fi cunoscut“, spunea Einstein la începutul secolului XX, iar de atunci oamenii de ştiinţă s-au apropiat tot mai mult de înţelegerea tuturor fenomenelor fizice pornind de la un număr mic de principii fundamentale. Cercetările lor par să conveargă spre o teorie finală, un cadru unic care să descrie particulele şi interacţiile din natură, punctul terminus al explicaţiilor generate de stăruitoarea întrebare „de ce?". De un secol, eforturile fizicienilor au fost călăuzite în bună parte de judecăţi estetice: o teorie profundă trebuie să aibă acea frumuseţe greu de definit, dar uşor de recunoscut, care o face să corespundă realităţii. În ultimele trei decenii însă, în ciuda marii ingeniozităţi a teoreticienilor, cunoaşterea a bătut pasul pe loc - nu am avut la dispoziţie un accelerator de particule suficient de puternic pentru a atinge acele energii la care experimentele să poată decide între diferitele variante ale teoreticienilor.Steven Weinberg, laureat al Premiului Nobel, unul dintre cei mai mari savanţi ai timpului nostru, anticipează în Visul unei teorii finale forma pe care această explicaţie ultimă a naturii ar putea s-o ia, pornind de la drumul parcurs până acum de cunoaştere. Scrisă pe înţelesul publicului larg, cartea încearcă să definească însăşi ideea de teorie finală şi sensul inevitabilei întrebări „de ce?“...