In Teoria polivagala (viziune stiintifica despre unitatea minte–corp, bazata pe neurofiziologie, neuroanatomie si evolutie) un termen central este neuroceptia, mecanismul care comuta sistemul nervos autonom in una dintre cele trei mari stari definite de Teorie (starea de siguranta, de pericol sau de amenintare a vietii). Neuroceptia subliniaza rolul important al sistemului de angajare sociala, incluzand fata, inima si nervul vag mielinizat, in inhibarea celor doua sisteme defensive: reactiile de lupta/fuga si cele de deconectare.Teoria polivagala subliniaza dependenta reactiilor noastre psihologice, corporale si comportamentale de starea fiziologica si comunicarea bidirectionala intre corp si creier in principal prin intermediul nervului vag.In viitor neurobiologia interpersonala, domeniul Teoriei polivagale, va duce la o mai buna intelegere a felului in care interactiunile sociale si sprijinul social – prin mijlocirea unui terapeut, a unui membru al familiei sau a unui prieten – pot facilita sanatatea fizica si mentala.„Adevarata cheie in a intelege Teoria polivagala consta in a realiza ca oamenii, fiind mamifere, au nevoie de alte mamifere, de alti oameni, cu care sa interactioneze pentru a supravietui. Aspectul important este capacitatea de a interactiona reciproc, de a-si regla reciproc starea fiziologica si, in esenta, de a crea relatii care sa le permita indivizilor sa se simta in siguranta. Daca vedem asta ca pe un laitmotiv in toate aspectele dezvoltarii umane, inclusiv legat de imbatranire, atunci concepte precum atasamentul incep sa aiba sens, la fel si concepte precum intimitatea, iubirea si prietenia. […] In esenta, sistemul nostru nervos tanjeste dupa interactiuni reciproce care sa ii permita reglarea starii pentru a se simti in siguranta.”„Nu ai ce sa explorezi cu mintea, daca nu explorezi mai intai cu corpul.”..

Lumea noastra polivagala. Cum sa depasim experientele traumatice si sa atingem starea de siguranta prin activarea nervului vag Teoria polivagala a adus contributii majore in intelegerea modului in care stresul si trauma produc schimbari la nivelul corpului si de asemenea a modului cum, lucrand asupra sistemului nervos autonom, putem sa ne regasim echilibrul. Prin teoria sa polivagala, Stephen Porges a descifrat enigma mecanismului fiziologic al sistemului de schimburi socio-emotionale cu ajutorul caruia noi, oamenii, ne construim peisajul emotional. Lumea noastra polivagala analizeaza aceasta teorie si ne aminteste ca importanta celorlalti este inscrisa in genomul uman.  Plina cu sfaturi utile si exemple din lumea reala, aceasta carte iti va schimba modul in care te gandesti la creierul, corpul si capacitatea de a ramane calm intr-o lume care se simte din ce in ce mai coplesitoare si stresanta. Te-ai intrebat vreodata de ce te simti calm in prezenta unor persoane si nelinistit in prezenta altora? Sau de ce anumite experiente par sa ramana cu tine mult timp dupa ce s-au incheiat? Lumea noastra polivagala iti va deschide ochii catre raspunsuri fascinante si profund revelatoare. In 1994, Stephen Porges propune pentru prima data Teoria Polivagala. Ideea sa de baza este: nivelul de siguranta pe care il simtim are un impact important asupra sanatatii si fericirii noastre. Aceasta teorie a schimbat radical modul in care cercetatorii si clinicienii abordeaza interventiile in cazul traumelor si interactiunile terapeutice, iar in aceasta carte creatorul ei impreuna cu fiul sau explica principiile in termeni simpli, accesibili tuturor. Plina de sfaturi utile si exemple din lumea reala, aceasta carte va schimba modul in care gandesti despre creierul, corpul si capacitatea ta de a ramane calm intr-o lume care pare din ce in ce mai coplesitoare si stresanta. Vei invata sa recunosti semnalele subtile ale corpului tau, sa intelegi cum sa creezi un mediu sigur pentru tine si cei dragi si sa transformi traumele din trecut in resurse pentru un viitor mai echilibrat si plin de incredere...

Nervul vag și teoria polivagală. Puterea de transformare pe care ți-o oferă starea de siguranță și conectareDezvoltată de un cercetător de renume mondial, dr. Stephen Porges, teoria polivagală se concentrează pe ceea ce se întâmplă în corp și în sistemul nervos și explică modul în care sentimentul nostru de siguranță, pericol sau amenințare cu viața ne poate afecta comportamentul. Teoria polivagală oferă un cadru științific care sprijină integrarea terapiilor fiziologice („de jos în sus”) cu abordări cognitive („de sus în jos”) pentru a ajuta la schimbarea și îmbunătățirea modului în care ne simțim, gândim și ne conectăm cu ceilalți. Cartea oferă o perspectivă nouă și fascinantă asupra modului în care sistemul nervos autonom reglează răspunsurile noastre la stres și interacțiunea socială. Porges prezintă teoria polivagală într-un mod accesibil și ușor de înțeles și explorează modul în care această teorie poate fi aplicată, oferind cititorilor instrumente valoroase pentru a-și îmbunătăți sănătatea mentală și bunăstarea generală.În Teoria polivagală (viziune științifică despre unitatea minte-corp, bazată pe neurofiziologie, neuroanatomie și evoluție), un termen central este neurocepția, mecanismul care comută sistemul nervos autonom în una dintre cele trei mari stări definite de Teorie: starea de siguranță, starea de pericol sau starea de amenințare a vieții. Neurocepția evidențiază rolul esențial al sistemului de angajare socială, care include fața, inima și nervul vag mielinizat, în inhibarea celor două sisteme defensive: reacțiile de luptă/fugă și cele de deconectare.Teoria polivagală subliniază dependența reacțiilor noastre psihologice, corporale și comportamentale de starea fiziologică, precum și comunicarea bidirecțională între corp și creier, în principal prin intermediul nervului vag. În viitor, neurobiologia interpersonală, domeniul Teoriei polivagale, va contribui la o mai bună înțelegere a modului în care interacțiunile sociale și sprijinul social - prin intermediul unui terapeut, membru al familiei sau prieten - pot facilita sănătatea fizică și mentală. Adevărata cheie în a înțelege Teoria polivagală constă în a realiza că oamenii, fiind mamifere, au nevoie de alte mamifere, de alți oameni, cu care să interacționeze pentru a supraviețui. Aspectul important este capacitatea de a interacționa reciproc, de a-și regla reciproc starea fiziologică și, în esență, de a crea relații care să le permită indivizilor să se simtă în siguranță. Dacă vedem asta ca pe un laitmotiv în toate aspectele dezvoltării umane, inclusiv legat de îmbătrânire, atunci concepte precum atașamentul, intimitatea, iubirea și prietenia încep să aibă sens. Traducere din limba engleză de Walter Fotescu...