„Romanul central al lui Stendhal poartă un titlu care ar putea simboliza oarecum tabla de şah a întregii sale opere romaneşti. Desigur, el însuşi ne spune că prin Roşu şi Negru înţelege cariera militară şi cariera ecleziastică, jucându-şi fiecare rolul în destinul lui Julien Sorel. […] Prezenţa, gradul sau absenţa energiei, iată ce hotărăşte un destin. Jocul presupune o direcţie, sau un dedesubt, şi anume energia. Iată de ce Stendhal trebuia firesc să-şi găsească marele subiect şi marea operă în romanul energiei, Roşu şi Negru.” (Albert Thibaudet)
„Pentru Julien Sorel, personajul principal din Roşu şi Negru, sensul existenţei se dovedeşte, în cele din urmă, a fi «goana după fericire», prin cultivarea eroică şi tragică a cunoaşterii de sine. Fericirea este iubirea în sfârşit cucerită, adică trăită şi înţeleasă totodată. […]
Format sub influenţa «Secolului Luminilor», romantic şi realist în spiritul timpului său, Stendhal este şi unul dintre primii inventatori ai romanului modern.” (Irina Mavrodin)
