Fără să se cunoască prea bine, Ruxi și Adela devin peste noapte surori. Adela notează și desenează de zor în jurnalul ei de naturalist, pe când Ruxi scrie povești și are grijă de Colăcel, puiul de găină. Teritoriile sunt destul de clar stabilite între ele; mama e a Adelei, tatăl e al lui Ruxi; postul de observație din vișin e al Adelei, Ruxi se joacă în curte cu puiul.
Cele două surori se cunosc puțin câte puțin de la o zi la alta, mirate și temătoare. Luțu, calul legat de gardul vecin, aduce o schimbare: cele două fete urcă împreună în vișin. De sus, lucrurile se văd altfel și așa ajung să imagineze povești despre căluț. Iar pe măsură ce Ruxi le scrie și Adela le desenează, sentimentele lor devin tot mai amestecate.
