Poveștile, povestirile și snoavele culese din popor și rescrise de Petre Ispirescu au creat personaje care joacă, cu intermitențe, rolul de erou modelizator, deoarece funcția exemplarității reprezintă o trăsătură definitorie a acțiunii de origine folclorică.
Omniprezența personajelor în canavaua narațiunii cu traseu didactic este legitimă, întrucât efortul de remodelare a lumii este susținut de finalitatea senină a acțiunilor din textele cuprinse în acest volum. Dinamismul poveștilor este determinat și de tentația constantă de depășire a condiției strâmbe, păcătoase a lumii, tentație care atrage și transformă personajele-cheie.
