Simone de Beauvoir

Interzisă în Spania lui Franco, inclusă pe lista neagră a Vaticanului (Index Librorum Prohibitorum) alături de alte lucrări socotite dăunătoare sau eretice, introdusă de ziarul Le Monde pe lista celor o sută de cărți fundamentale ale secolului XX, Al doilea sex nu lasă pe nimeni indiferent.„Receptarea imediată a celui de-Al doilea sex a fost furtunoasă; această carte, apelând la toate domeniile cunoașterii, era o adevărată mașină de război, o mașină menită să distrugă discursul construit de secole de dominație masculină.“ — Libération„O anatomie a femeii care e un studiu de statură și proporții clasice, istoric, psihologic, fiziologic, social și sexual, precum și un comentariu cât se poate de pătrunzător asupra dualității rolului ei. Căci pe fundalul proiecției idealiste a femeii independente există realitatea conflictului «între revendicarea fundamentală a oricărui subiect care se afirmă întotdeauna ca element esențial și exigențele unei situații care o fac să fie un element neesențial».“ — Kirkus Reviews„Al doilea sex a fost un act de o îndrăzneală prometeică – un furt al focului olimpian – de la care nu mai exista cale de întoarcere.“ — The New York TimesMi-am dat seama că a apărut o primă întrebare: Ce însemnase pentru mine să fiu femeie?… „Pentru mine“, i-am zis lui Sartre, „nu a contat, ca să spun așa“. „Totuși, nu ai fost crescută la fel ca un băiat: ar trebui să privești mai îndeaproape.“ Am privit și am avut o revelație; această lume era o lume masculină, copilăria mea se hrănise cu mituri născocite de bărbați, iar eu nu reacționasem în același fel ca un băiat. Eram atât de interesată de subiect, încât am abandonat proiectul unei confesiuni personale pentru a mă ocupa de condiția feminină în ansamblul ei. — SIMONE DE BEAUVOIR, La Force des choses..

In acelasi timp confesiune, jurnal intim curajos si reflectie profunda asupra conditiei umane si feminine, O moarte foarte usoara, pe care Sartre o considera cea mai buna scriere a lui Simone de Beauvoir, consemneaza minutios declinul brusc si neasteptat al mamei autoarei, al carei portret cu lumini si umbre devine o efigie a demnitatii pe drumul catre deznodamantul inexorabil. Metafizica si mundana, tandra si necrutatoare, revoltata si impacata, privirea fiicei descopera in sfarsit, in clipa despartirii, fiinta complexa a mamei. Internata cu o fractura de col femural, mama lui Simone de Beauvoir primeste, dupa acest prim diagnostic, vag ingrijorator, altul, implacabil, care o condamna la agonie. Cu o precizie chirurgicala care nu exclude o imensa sensibilitate, fiica descrie declinul si neputinta mamei, meandrele reactiilor acesteia in fata bolii, pendularea intre curaj si teroare, demnitatea pastrata in ciuda suferintei. Dar si solidaritatea dintre autoare si sora ei, devotamentul, tandretea si compasiunea fata de mama pe care abia acum o descopera in intreaga ei vulnerabilitate. Acesta este, de fapt, si un moment de reflectie si de reconsiderare a relatiei conflictuale cu mama, careia Simone de Beauvoir ii reprosase constant moralitatea burgheza si religiozitatea, in timp ce ea, la randul ei, era blamata de mama pentru libertinaj si ateism, defecte care ii diminuau incontestabila valoare intelectuala. In aceste clipe in care sunt permanent alaturi, intre ele survine o intelegere profunda, iar armistitiul lor lasa loc pacii depline.Traducere din limba franceza de Daniel Nicolescu..