Simona Preda

O femeie se îndrăgostește de trei ori și de fiecare dată lucrurile se repetă. Povestea se derulează în Bucureștiul artistic, văzut cu ochii provincialei și revizuit în cabinetul unei psihologe. Actualitate, viziune feminină, o poveste cu emoție și suspans.   ..

„Regina Elena a Romaniei s-a nascut intr-una dintre cele mai ilustre familii din istorie, in stravechea dinastie a Danemarcei, care ajunsese sa domneasca si in Grecia. Era descendenta directa a Reginei Victoria a Marii Britanii si a mai multor regi ai Prusiei si imparati ai Germaniei, pentru a nu pomeni decat putin din stralucitul ei pedigree. Lucru inca si mai rar, Elena a intrunit calitati greu de intalnit laolalta: a fost, in diverse etape ale vietii ei,  fiica de rege, sora de rege, nora de rege, sotie de viitor rege si mama de rege. Dar acest rar privilegiu genealogic a fost, poate, si povara destinului Elenei. Pentru ca aproape orice referire la ea, orice caracterizare si orice judecata se raporteaza mai intai la regii in preajma carora a trait, iar viata Elenei, trasaturile ei de caracter, trairile ei, bucuriile si suferintele, credintele si sperantele ei raman aproape intotdeauna in umbra, in plan secund. Insasi titulatura cea mai cunoscuta a ei o plaseaza acolo. Ea nu este Regina, ci Regina-mama. [...] A fost iubita de romani ca victima a unei casatorii nereusite cu nestapanitul Carol al II-lea si a fost respectata ca mama protectoare a micului si apoi tanarului rege Mihai. Dar nu a fost cu adevarat cunoscuta.” (Filip-Lucian Iorga)..

Dialogul dintre Simona Preda și acad. Georgeta Filitti pornește de la poveștile despre oamenii de altădată și ideea de elite. Întreaga discuție dialog este, în fondul său intim, o pledoarie pentru deschidere, educație, exercițiul mult uitat al admirației, virtuțile tradiționale și, în același timp, refuzul oricăror tentații utopice.„Boierimea română cuprinde unele familii care își au obârșia în secolul al XIV‑lea, ele au evoluat în societatea noastră ocupând funcții până în epoca modernă, au importat principii liberale, s‑au școlit, și‑au făcut un profil social întemeiat pe o proprietate care le-a conferit putere. Unii dintre ei au mers mai departe, în pas cu vremea, și și-au adecvat modul de viață burghez – în sensul că au intrat în afaceri, în viața reală, încetând să mai fie simpli rentieri, de pildă Știrbei ori Bibescu. Familiile au rămas foarte apropiate de Occident, iar relațiile de rudenie sau de prietenie cu vesticii au fost remarcabile. Și, din acest punct de vedere, eu stărui să spun că nu am intrat în Europa în 2007, că nu un act juridic ne conferă acest statut european. Boierimea a avut precumpănitor mentalitate europeană prin contactul de mai bine de o sută de ani cu Europa.” GEORGETA FILITTI„Printre temele de discuție se regăsesc formarea și rolul elitelor intelectuale românești în cursul unor proiecte succesive de modernizare a societății, dar și recuperarea lor – sau a ceea ce a mai rămas din ele – după «tăvălugul» comunist. Dialogul se construiește în jurul personalităților – bărbați și femei – care fac parte din aristocrația românească sau care descind din vechi familii de domnitori. Sunt atinse tangențial și teme referitoare la procesele modernizatoare prin care a trecut România pe parcursul secolelor trecute – perioada fanariotă, Unirea de la 1859, crearea statului național, monarhia, liberalismul, dictatura carlistă, stalinismul, democrația imperfectă postcomunistă –, precum și detalii legate de cochetăria personajelor care au populat epocile trecute, de capriciile și pasiunile lor.” SIMONA PREDA..

Partea goală a paharului este aceea că am apucat să trăim agonia totalitarismului, că am apucat să vedem la ce duce partidul unic şi dihotomia dintre ceea ce vorbeşti acasă şi ceea ce spui la şcoală. Iar partea plină este aceea că, tocmai din acest motiv, am prins apoi un moment unic, efectiv istoric. Am fost o generaţie infinit mai norocoasă decât cea a părinţilor noştri, care se năşteau în anii ultimului război (plus sau minus) şi care chiar au trăit comunismul din plin, cu dealurile şi văile sale. Noi am avut imensa şansă de a fi contemporani, în plină tinereţe, cu prăbuşirea acelei utopii. Drept care, într-un fel, noi am trăit comunismul ca pe o boală a copilăriei — de genul celor total neplăcute pe moment, cu febră, usturimi şi mâncărimi uneori, care-ţi mai lasă eventual şi ceva semne, dar care finalmente nu te omoară şi te imunizează pentru mai târziu.Adrian CioroianuInterviuri cu: Doina Jela • Răzvan Mazilu • Alina Pavelescu • Gabriel Badea-Păun • Cristian Pepino • Odilia Roşianu • Theodor Paleologu • Doina Ruşti • Alice Năstase-Buciuta • Daniel Şandru • Cezar Paul-Bădescu • Cristina Hermeziu • Mirel Bănică • Codruţ Constantinescu • T.O. Bobe • Ana Barton • Andreea Răsuceanu • Florin Toma • Tiberiu Soare • Sandra Ecobescu • Pavel Şuşară • Dan C. Mihăilescu...