Talcuirea la Apocalipsa a Sfantului Ermoghen este o nepretuita calauza catre Lumina si Adevar, caci, prin cuvinte putine si limpezi, ni se deschide fiecaruia drum catre noima adanca si lucratoare a cuvintelor graite de Sfantul Ioan Teologul intru Duhul Sfant.
Talcuirea sintetica pe care Sfantul Ermoghen o face Apocalipsei nu e nicidecum o meditatie teologica de birou, aceasta si numai pentru simplul fapt ca, in ultimii ani ai vietii sale, autorul a cunoscut din plin regimul de inchisoare ce-i fusese impus pe nedrept de catre Sinod si de Tar.
Ierarhul-mucenic a finalizat talcuirea la Apocalipsa spre sfarsitul vietii sale pamantesti si, pe drept cuvant, am putea spune ca talcuirea Sfantului Ermoghen este testamentul si incununarea vietii sale marturisitoare, ce a fost temeluita pe multe nevointe si suspinari launtrice, care I-au ramas cunoscute doar lui Dumnezeu.
La mai bine de un an dupa ce a incheiat de scris aceasta talcuire, Sfantul Ermoghen avea sa moara muceniceste: bolsevicii l-au legat cu mainile la spate, au atarnat de el o piatra, iar apoi l-au aruncat in apa de pe un vapor si astfel l-au inecat. Trupul sau a fost descoperit de un taran pe malul raului, dupa cateva zile in care moastele ierarhului-mucenic au stat in apa. Desi a fost reinhumat dupa mai bine de patruzeci de zile de la savarsirea sa martirica, trupul sau nu dadea semne de stricaciune.
Acesta este autorul pretioasei talcuiri la Apocalipsa care ne sta inainte, iar graiurile lui sunt pecetluite deopotriva cu jertfa sa muceniceasca si cu inrourarea imbelsugata a Duhului Sfant.
