Adevarul si bunatatea. Parabole si istorii cu talc. Editia a II-a Pentru mintea si inima tuturor ­iubitorilor de noime si talcuri duhovnicesti, am cules din ­cartile Sfan­tului Nicolae Velimirovici - noul Hrisostom al Bisericii Ortodoxe - isto­rii si pilde calauzitoare spre viata vesnica. Scrise in grai ales si drese cu harul Duhului, ele indreapta mintea pe fagasurile dumnezeiesti, aduc inimii dorirea celor dainuitoare si pacea care o pazeste netulburata, il apropie pe om de Cer, lamurindu‑i adevaratele sale rosturi si oglindind frumusetea Imparatiei lui Dumnezeu...

Crăciunul este ziua bucuriei, dar și zi de luare-aminte. Aduce daruri, dar și așteaptă daruri. Darurile cele mai însemnate sunt adevărul și dragostea. Cu lumina adevărului luminează lumea, iar prin căldură dragostei încălzește inimile oamenilor. Precum nici lumina fizică și nici căldură nu vin din pământ, ci de la soare, de la mari și îndepărtate înălțimi, așa și adevărul și dragostea nu răsar din pământ, ci vin din înălțimea cerească, din Împărăția Cerească a lui Dumnezeu. Fără acestea două, adevăr și dragoste, fiecare împărăție pamânteasca este întemeiată și dăinuie prin minciună și silnicie...

Evanghelia Biruitorului morții. Cugetări și predici la Învierea DomnuluiÎnvierea nu este începutul unei noi ere și nu este doar un mare eveniment al trecutului. Învierea este izvorul vieții creștine. Învierea este viața însăși. Tocmai de aceea, Sfântul Ierarh, urmându-l pe Apostolul Pavel, arată că, dacă evenimentul Învierii ar fi îndepărtat din creștinism, atunci ar trebui îndepărtat din lume și creștinismul însuși. Mai precis, nici n-ar mai fi nevoie să fie îndepărtat, căci s-ar stinge de la sine. Credința creștină ar rămâne, în acest caz, doar unul dintre numeroasele sisteme de înțelepciune practică ale vieții, care, mai ales astăzi, sunt din belșug. În aceste cugetări și predici ale Sfântului Nicolae Velimirovici, Hristos nu Se arată ca o figură a trecutului, ci ca Biruitorul morții, Judecătorul istoriei și Izvorul vieții adevărate. Învierea nu este prezentată ca o mângâiere sufletească sau ca un refugiu interior, ci ca o realitate vie, care desparte lumina de întuneric, viața de moarte și adevărul de amăgire. Cartea adună, din diferite perioade și contexte, cele mai însemnate cuvinte ale autorului despre taina Învierii, rostite în vremuri de cumpănă, în fața prăbușirii Europei, a slăbirii credinței și a rătăcirii omului contemporan și, cu toate acestea, rămâne de o actualitate tulburătoare. Aici nu există compromis cu duhul lumii și nici mângâiere fără pocăință. Există însă nădejde, o nădejde care nu vine din progres, cultură sau putere, ci din Hristos cel Înviat.Traducere din limba sârbă de Ionut Gurgu, Sladjana Gurgu...

Evanghelia Maicii Domnului. Scrieri despre Imparateasa cerului si a pamantului "Eu sunt gangav si, vai, slab cu mintea cand vreau sa vorbesc despre Preasfanta Maica a lui Dumnezeu... Daca fiecare atom al meu ar incepe sa graiasca in graiul heruvimilor si serafimilor, nici pe de-aproape n-as putea sa o infatisez..." - asa isi incepea Sfantul Nicolae Velimirovici, adesea numit "Noul Gura de Aur" pentru darul sau oratoric, una dintre cuvantarile inchinate Maicii Domnului, intr-un duh de adanca smerenie si cutremur. Dincolo de marea sa evlavie fata de Preasfanta Fecioara, autorul o zugraveste pe Maica Domnului nu doar ca mama a Mantuitorului, ci ca pe o Evanghelie traita - model de slujire, tacere si jertfa. Ii prezinta viata - inca de dinainte de Nastere si pana la Adormire - ca un drum al smereniei si al credintei, ca pe o scara intre om si Dumnezeu. ..

Aparute, fragmentar, in varii editii, nu intotdeauna traduse din original si niciodata adunate la un loc, cele cinci sute de capete semnate de Sfantul Nicolae Velimirovici trateaza despre cinci teme fundamentale ale crestinismului: despre dragoste si adevarata sa fata, despre credinta si esentialitatea pastrarii neprihanite a predaniei ortodoxe, despre minuni si - paradoxal doar pentru cine are o certa inrudire cu orbirea sufleteasca - firescul, de fapt, al acestora, despre tineri si, in fine, despre Sfanta Biserica.Esenta gandirii teologice, asa cum o numeam mai sus, a Sfantului Nicolae are, printre nenumarate altele, si meritul racordarii ei neobosite si revelatoare la realitatile imediate ale veacului atat de sangeros in care eruditul autor si-a desfasurat activitatea. Iar daca veacul este sangeros si nebun, atrage neobosit atentia sfantul, aceasta se intampla din pricina instrainarii sale de Hristos. Asa se explica si faptul ca, parcurgand scrierile acestui veritabil Ioan Gura-de-Aur al secolului douazeci, ne aflam tot timpul - neindurator pentru unii, dulce reconfortant pentru altii - in plin sistem de referinta scripturistic. Singurul care poate da seama, fara rest, despre chipul parelnic al acestei lumi...

Aceasta carte este o culegere de scrisori compuse de Sfantul Nicolae pe cand era inchis in lagarul german de la Dachau. Titlul pare sa sublinieze faptul trist al intemnitarii episcopului ortodox. Dar cum ar putea fi intemnitat un om liber ajuns, printr-o asemenea masura a credintei, nadejdii si dragostei, la asemanarea cu Facatorul cerului si al pamantului? Merita precizat aici ca titlul original al lucrarii este "Cuvinte catre poporul sarb prin fereastra temnitei.” Intr-adevar, nu soarta sa si-o plange Sfantul Nicolae in aceste pagini, ci soarta natiunii sarbe, si, o data cu aceasta, soarta tuturor natiunilor care, precum cea sarba, si-au tradat vocatia crestina. Din acest punct de vedere, cartea ar fi putut avea foarte bine ca subtitlu: "Scrisori catre o natiune apostata.” Sau, poate si mai bine, "Despre sensul crestin al istoriei." Cele 82 de "epistole" analizeaza decaderea omului contemporan si pricinile care au dus la aceasta. Cuvintele cartii au fost zugravite de catre prefatatorul primei editii sarbesti, Episcopul Lavrentie, ca "plangerile unui nou Proroc Ieremia al sarbilor pe ruinele evlaviei si cinstirii traditionale a poporului sau," laolalta cu indemnurile sale catre copiii duhovnicesti ai Sfantului Sava de a se lecui si a se mantui de "ciuma alba," asa cum numea Sfantul Nicolae cultura atee contemporana...

Ni se pare că rugăciunile Sfântului Episcop Nicolae Velimirovici sunt când întrebare a omului, când răspuns al Duhului; când coborâre în sine, când înălțare pe aripile harului; când teologie și conglasuire cu Sfinții Părinți, când doxologie și împreună cântare cu Puterile cerești. Și nu greșim, dacă socotim astfel, pentru că în însăși taină sfințeniei lui se ascunde taină rugăciunilor sale. Apropiați-va toți cei care simțiți nevoia înnoirii lăuntrice! Gustați frumusețile negrăite ale harului voi care ați înțeles, de acum, ce este deșertăciunea deșertăciunilor! Îmbărbătați-va fraților în Domnul, pe cărarea cea stramta a Crucii, și nu uitați vreodată cuvintele Sfântului Nicolae: „Lumea se teme de voi, căci voi putere aveți, iar ea este neputincioasă.”..

Scrisori indiene și Mai presus de Răsărit și Apus sunt scrieri de teologie cultural-socială ale Nicolae Velimirovici - cugetări polemice despre cauzele războaielor mondiale, destinul Europei și vocația Balcanilor într-o lume rătăcită. Scrisori indiene, una dintre puținele scrieri ficționale ale sfântului, continuă tradiția romanului epistolar în cheie polemică: trei soli ai unui maharajah din Malabar cercetează Europa tulburată de Marele Război, dezamăgiți de materialismul ei îngust, și află în Serbia și Balcani o înrudire neașteptată, istorică și spirituală. Sfântul Nicolae adoptă procedeul înstrăinării, după modelul celebru al Scrisorilor persane de Montesquieu, însă cu scopul - diametral opus filosofului iluminist - de a deplânge decreștinarea Europei: o civilizație care, spre deosebire de Răsărit, a cunoscut Adevărul și s-a îndepărtat de El, înlocuind credința cu progresul, cultura și puterea. India nu este însă idealizată. Tradițiile orientale sunt privite cu respect, ca o căutare sinceră a sensului existenței, căutare care rămâne, însă, neîmplinită și sterilă fără Hristos. Iar Serbia, dincolo de apropierea caldă pe care o trezește în sufletul oaspeților, poartă și ea o rană proprie: auto-colonizarea, lepădarea izvoarelor duhovnicești prin adoptarea fără discernământ a modelelor Europei despiritualizate. Sfântul Nicolae privește Europa cu trezvie și compătimire. Pentru marele teolog, Balcanii ortodocși au o chemare mai înaltă decât să oscileze între pesimismul Răsăritului și truda prometeică a Apusului. Balcanii sunt chemați să dea mărturie de Adevăr acolo unde Apusul l-a uitat și Răsăritul nu l-a aflat încă.Traducere din limba sârbă de Ionuț Gurgu, Sladjana Gurgu...

Aceasta carte ne relateaza povestea unui proces din lagarele naziste. O „poveste pentru maturi”, cum insusi autorul isi subintituleaza cartea. Este povestea unei prietenii retinute, nemarturisite dintre Spas Spasovici, un sarb ortodox, fost profesor de istorie, si un ofiter SS care incearca sa-i prelungeasca viata lui Spas, folosindu-se de legile de fier ale Reichului. A reusit sau nu, aceasta trebuie sa o afle cititorul...Nicolae Velimirovici, episcop de Ohrida (supranumit, pentru fervenţa sa, „episcopul sarbilor”), este una dintre cele mai proeminente figuri ale Ortodoxiei din secolul XX. A fost prizonier la nazisti, ceea ce ne indreptateste sa credem ca nuvela de fata este o marturisire autobiografica. Vladica se arata, in aceasta scriere, un bun cunoscator al tehnicilor literare moderne, ceea ce confera cartii de fata un loc aparte in imensa mostenire literara pe care a lasat-o. Recent, episcopul Nicolae Velimirovici a fost trecut in randul sfintilor...

Privit în întregimea operei, personalității și nevoinței sale, Vlădica Nicolae nu se știe ce este mai mult: predicator cu gură-de-aur sau poet dulce-glăsuitor; înțelept văzător al tainelor sau theolog văzător de Dumnezeu; tâlcuitor al Cuvântului lui Dumnezeu insuflat de Dumnezeu sau pătrunzător al dramei cosmo-istorice dumnezeiesc-omenești; făcător de minuni plin de dragoste sau slujitor minunat al tainelor; învățător, întocmai cu apostolii, al căii care duce la Viață sau jertfelnic iubitor de neam; fratele fiecărei zidiri sau atotmilostiv A-tot-om....

Rugaciunea largeste hotarele omului pana la A-tot-omul; il face pe om simtitor la toate durerile si pacatele; il invredniceste pe om sa planga cu ochiul tuturor celor inlacrimati si sa jeleasca cu intristarea tuturor celor intristati. - Sfantul Iustin Popovici Nu parasiti niciodata rugaciunea si Dumnezeu nu va va parasi. Prin rugaciune recunoastem doua lucruri: neputinta noastra si Atotputernicia lui Dumnezeu. Prin rugaciune Il inaltam pe Dumnezeu la locul Lui si de asemenea, il coboram pe om la locul lui. Oamenii care nu stiu de rugaciune, rastoarna totul: Il coboara pe Dumnezeu si se inalta pe sine. Unde lipseste rugaciunea, este prezenta trufia. Iar trufia este ca un burduf umflat, ce plesneste de la o singura intepatura de ac, fiindca se preface in deznadejde in urma unei singure impunsaturi a sortii. - Sfantul Nicolae Velimirovici..

Hristos-Omul a fost Cel dintai care L-a numit pe Dumnezeu - Tata. Si invatandu-ne aceasta ruga-ciune, ne-a inmuiat sufletele si ne-a umplut de nadejdea celei mai frumoase intalniri de iubire. Peste veacuri, Sfantul Nicolae talcuieste, verset cu verset, in Duhul lui Hristos, inceputul unei iubiri ce pogoara peste noi din sanul Sfintei Tre-imi, cu fiecare rugaciune. Astfel de cuvinte, pli-ne de duh, i-au adus Sfantului Nicolae Velimiro-vici numele ,,Noul Gura-de-Aur." - Daniel Mazilu..