Sfântul Augustin

„Nu merită osteneala să scrii Confesiuni decât dacă-i sunt adresate lui Dumnezeu. Recitit câteva pagini din sfântul Augustin. Ce patimă! Povestea convertirii sale. Drama noastră: trăim într-o epocă în care nu mai avem la ce să ne convertim.” (Cioran)„Augustin este primul care a avut viziunea vastităţii sufletului omenesc şi, prin ea, a necunoscutului din noi. Căci ceea ce e vast e, prin însăşi natura sa, de necuprins şi de nestăpânit.” (Gabriel Liiceanu)„Viața Sfântului Augustin, s-a spus de atâtea ori, reprezintă imaginea completă a celei mai fascinante aventuri în care poate fi angrenată o ființă umană: căutarea lui Dumnezeu, a Binelui și a Adevărului suprem, asumată în deplină cunoștință de cauză și cu implicare totală. De la simplul credincios care contemplă imaginea tradițonală a episcopului de Hippona – purtându-și în mână inima străpunsă de săgeți din care ies flăcările iubirii – la mai-marii lumii care caută în gândirea lui un sens și o justificare a puterii lor seculare, și până la intelectualul care se regăsește în neliniștea sa interogativă și în nevoia lui de certitudini, Augustin este pentru fiecare modelul apropiat, accesibil prin suferință și expiere, al unei umanități integrale. Acest mare păcătos devenit sfânt, acest erudit rafinat și senzual devenit cel mai redutabil polemist creștin, arhitect principal al impozantei teologii creștine și, deopotrivă, creator al instrumentarului ei conceptual, nu încetează, de la moartea sa în anul 430, să incite, să cheme, să trezească din amorțire, să uimească.” (Eugen Munteanu)..

Cartea de faţă este o lucrare consacrată credinţei creştine formulate în Crezul apostolic, foarte popular în Biserica Apuseană. Rostit iniţial în faţa unui sinod al episcopilor din Nordul Africii în anul 393, textul cărţii publicate acum pentru prima dată în limba română este o apărare a credinţei ortodoxe din perspectiva articolelor Crezului apostolic şi precizează în mod concis elementele fundamentale ale doctrinei creştine mărturisite în el"...

Sfantul Augustin, Despre Facerea lumii si despre Timp (cu o introducere de Papa Pius al XI‑lea si o postfata de Nicolae Iorga)Iata ca, dupa 1500 de ani, Sfantul Augustin (354-430) ne vorbeste in continuare. Surprinzator cat de relevanta este si astazi experienta umana si spirituala a acestui mare ganditor, nascut in zorii crestinismului si care l-a descoperit pe Hristos in launtrul cautarilor sale. Trecand dincolo de cadrul unui sistem filosofic si indreptandu-si curiozitatea catre doua dintre elementele importante ale fiintarii crestine, Facerea si Timpul, Augustin este „intuitiv si poet vizionar“. El scrie parca pentru omul de azi care traieste in aceasta lume pipernicita, indiferenta la orice transcendenta, si totusi pentru omul care are sansa de a-si recapata demnitatea crestina.„In Augustin a trait, nu un pagan, ci un neoplatonician, mai ales un manihean, impotriva caruia s-a luptat cu inversunare, ca sa-l distruga, dar care, necontenit, dupa fiecare lupta, ridica iarasi in adancul sufletului o intrebare: la aceasta nu te-ai gandit?! Si pe atunci intrebarile pe care si le punea sufletul omenesc, intrebarile despre natura asa de misterioasa pentru acea vreme, erau nesfarsit de multe si chinuitoare. Dumnezeu este etern. Dar inainte de crearea lumii ce a fost? Cum a trait Dumnezeu inainte de crearea lumii? Nu erau ceasuri, nu erau zile, nu erau ani! Si el incerca a inlatura toate obiectiile: dar atunci nu erau inca zilele, anii, secolele, lucruri care sunt toate in legatura cu creatiunea; inainte domnea acel infinit divin, in care nu putem veni noi cu impartirile noastre de vreme.“ (Nicolae Iorga)Prezentarea colectiei „Forma mentis“Forma mentis inseamna starea mintii. A carei minti? A individului? Nu aceea a unui singur individ, ci a unui numar suficient de mare de indivizi pentru a putea vorbi de o stare colectiva. Exista asa ceva? Peste tot unde vedem ca lumea se comporta la fel: un milion de tineri poarta simultan aceiasi blugi, eventual rupti, lumea se supune modei, exista mode intelectuale si filosofii la moda. Forma mintii e deci un indicator bun pentru a explica de ce anumite carti de filosofie au schimbat societatea si continua sa o influenteze cu fiecare noua generatie de cititori.In colectia „Forma mentis“ au mai aparut: Arthur Schopenhauer, „Arta de a fi fericit. Mic tratat de eudemonologie“, cu o introducere de Friedrich Nietzsche; Friedrich Nietzsche, „Nasterea tragediei“, cu o introducere de Richard Wagner; Georg Simmel, „Religia“, cu o introducere de Nae Ionescu; Lao Tse, „Tao Te Ching. Cartea despre Tao si calitatile sale“, cu o introducere de Max Weber si o postfata de Rene Guenon; Confucius, „Analecte“, cu o introducere de Max Weber...

De-a lungul vieţii şi operei sale impresionante închinate adevărului, Augustin a dedicat nu una, ci două lucrări unei teme ce pare să-l fi preocupat neîncetat: minciuna. În prima, De mendacio (Despre minciună), alcătuită în jurul anului 395, cu puţin înainte de a fi ales episcop de Hippo, analizează metodic toate tipurile de minciuni pe care le întâlnim curent în viaţă. Socotind-o o scriere neizbutită şi mult prea complicată, autorul n-a publicat-o niciodată, ba mai mult, a vrut chiar s-o distrugă. Pe cea de-a doua, Contra mendacium (Împotriva minciunii), a redactat-o aproape 25 de ani mai târziu, în chip de răspuns la problemele ridicate în Hispania de secta priscillianistă. Deşi diferite atât la nivelul intenţiilor, cât şi la cel al structurii şi al conţinutului, cele două mici tratate reprezintă o investigaţie unitară şi complexă a cărei concluzie e fermă: pe minciună nu se poate zidi nimic, cu toate că există şi minciuni salvatoare; adevărul rămâne primordial, el nefiind doar o abstracţie, ci o realitate ce trebuie asimilată şi trăită, un bun pe care trebuie să-l iubim. Citind Despre minciună ca pe o frământată meditaţie a unui mare filozof creştin şi totodată ca pe un îndemn la reflecţie, putem ajunge să conştientizăm mai bine răspunderea pe care-o purtăm ori de câte ori mânuim cuvântul rostit sau scris – oglindă fidelă sau deformată a ceea ce simţim sau gândim.„Am scris o carte Despre minciună care, deşi se înţelege cu ceva efort, oferă totuşi un exerciţiu nu lipsit de utilitate pentru spirit şi minte şi care mai cu seamă este de folos conduitei morale, născând dragoste de a spune adevărul. Mai târziu, am scris o a doua lucrare, al cărei titlu este Împotriva minciunii. Una se ocupă în mare parte cu dezbaterea teoretică a problemei cercetate, în vreme ce a doua este în întregime o luptă deschisă împotriva minciunii.“ (AUGUSTIN, Retract. 1, 27)..

Textele augustiniene traduse in acest volum reprezinta un reper consistent, putand sa il ajute pe orice crestin din ziua de astazi sa gaseasca raspunsuri la multiple intrebari referitoare la modul in care se inainteaza corect si armonios pe calea desavarsirii morale. Fiecare dintre aceste virtuti evocate in textele publicate aici, dezvoltate si contextualizate armonic de catre Fericitul Augustin intr-un mod care exprima atat excelenta retorica, cat si profunzime spirituala, ating aspecte deosebit de importante din viata morala a crestinului...