Fie să renască numai cel ce harare de-a renaşte, curăţit prin jar,din cenuşa-i proprie şi din propriu-i scrum,astăzi ca şi mâine, pururi şi acum.„CANTAFABULE este de departe cea mai importantă și cea mai bine ticluită operă rock din cultura română. Ea s-a născut în urma întâlnirii cvasimiraculoase (la Timișoara, unde altundeva?, în 1974-1975) dintre câţiva muzicieni extraordinari: trupa rock Phoenix, condusă de Nicu Covaci, și doi cărturari de excepţie, Șerban Foarţă și Andrei Ujică. Pe stadioane, adolescenţii cântau extaziaţi, fără să le înţeleagă prea bine, texte arhaice, preluate și prelucrate din bestiare medievale (Fiore di virtù) și din cărţi populare românești, precum Floarea Darurilor și Fiziologul. M-am hotărât atunci (la invitaţia prietenului Florian Pittiș) să ţin la radio o rubrică săptămânală în care să explic simbolistica animalelor fabuloase și conceptele morale, filosofice și religioase pe care acestea le întru(chi)pau. Ulterior, amplificate, aceste eseuri au compus un volum autonom, cartea mea de debut, Grădina de dincolo: Zoosophia (1980). Reeditarea volumului Texte pentru Phoenix acum, după jumătate de veac, mă face să cred că, într-adevăr, duhul păsării mitologice are har «de a renaște, curăţit prin jar, / din cenușa-i proprie și din propriu-i scrum, / astăzi, ca și mâine; pururi și acum»." Andrei Oișteanu„Oricât ar fi de surprinzător acum, când totul e permis, pe vremuri, în cenușiul zilelor comunismului, când apărea ceva altfel, știam să ne bucurăm. Și ce a putut să fie mai altfel decât mirabilul volum cu Texte pentru Phoenix și piesele pe care le-a inspirat! Cine nu le-a apucat la vremea lor să citească pe Youtube comentariile care încă se scriu, ca să-și dea seama că ele au supraviețuit dictaturii, au pătruns în epoca libertății și au învins. Încă ne fac, și pe bătrâni și pe tineri, fericiți." Livius Ciocârlie„Am fost adesea alături de Phoenix: formația ce arde și se întrupează din nou. În emulația și frenezia acelor ani, era mereu nevoie de teme, de sunete și de vorbe noi. Și deodată a apărut un bestiar. Ce uluire, totul se angrena imbatabil: muzica lui Nicu Covaci și a colegilor lui, împletită cu versurile formidabile ale lui Șerban Foarță și Andrei Ujică. Performanța celor doi scriitori era cu atât mai remarcabilă cu cât scorniseră cuvinte și pe înțelesul celor mai puțin obișnuiți cu poezia – erau așadar fericiți și inițiații, și neofiții. Și povestea merge mai departe; este despre o generație, dar generațiile se mistuie și ard pentru a renaște." Mircea Florian..

Feline celebre, ca Pisica de Cheshire a lui Lewis Carroll, Motanul-Încălţat al lui Perrault, motanul Murr al lui Hoffmann, Mungojerrie şi Rumpelteazer ai lui T. S. Eliot, pisici aristocrate ca Myōbu no Otodoto, pisica de la curtea imperială a Japoniei, dar şi Japonica lui Gellu Naum, pisicile mozartiene ale lui Eric-Emmanuel Schmitt, pisici frumoase, elegante, orgolioase, motani înţelepţi şi pisoi jucăuşi...Un manual indispensabil iubitorilor de pisici, recomandat celor care vor să înveţe să privească, să deprindă rafinamentul şi graţia. Cu profesori ca Charles Baudelaire, Guillame Apollinaire, Paul Verlaine, Jorge Luis Borges, Fernando Pessoa, Max Jacob, Raymond Queneau, Virgil Mazilescu, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru şi mulţi alţii, aleşi cu atenţie de Şerban Foarţă – doctor în pisicologie –, care la rândul lor au fost cu toţii elevi la şcoala de pisici, aveţi şansa chiar de a învăţa să deveniţi scriitori.Iată, spre exemplu, ce îl sfătuieşte Aldous Huxley pe un tânăr prieten: "Dacă vrei să fii romancier psiholog şi să scrii despre fiinţe, cel mai bun lucru pe care-l poţi face este să ţii o pereche de pisici.“„Deosebirea dintre un câine şi-o pisică? Cel dintâi cugetă într-astfel: «Ei mă hrănesc, mă protejează, ţin la mine. Pesemne că sunt zei.» A doua cugetă şi ea: «Ei mă hrănesc, mă protejează, ţin la mine. Pesemne că sunt zeu.»“ (Ira Lewis)..

Amândoi sunt severineni, amândoi trăiesc în Timişoara, amândoi sunt poeţi. Însă acum, ca la un semn, cadrul şi convenţia se schimbă. Unul aranjează platoul, verifică luminile, se uită în cameră şi se asigură că totul merge bine. Celălalt îşi râde în barbă şi aşteaptă semnalul de începere a spectacolului. Un regizor şi un artist. Robert Şerban şi Şerban Foarţă. Mai pe scurt, Robert Şerban Foarţă. O piesă în opt acte, cu decor şi calendar variabil. Un recital în care iscoditorul admirativ îl cheamă la rampă pe fachir. Iar fachirul vine şi aruncă peste public o perdea de poezie, vorbe de duh, jocuri de cuvinte, amintiri, înduioşări, nedumeriri şi ironii. Pus în valoare de Robert Şerban, Şerban Foarţă desfăşoară un prelung ritual de seducţie pe care ţi l-ai dori fără sfârşit. Din dialogul celor doi poeţi răsar nu de puţine ori cristale şi diamante. Răsare preţuire pentru cuvânt şi idee. Răsare frumuseţe. Răsare iubire...