Sebastian Junger

Octombrie 1991. „Furtuna perfectă“ izbucnește în apropierea coastelor atlantice ale Canadei și Statelor Unite. Cu o forță distructivă ce apare o dată într-un secol, ea dezlănțuie valuri monstruoase, de înălțimea unei clădiri de zece etaje. Sunt stihii cum nimeni n-a mai înfruntat. Nimeni în afara micului echipaj al vasului de pescuit Andrea Gail, care se îndreaptă chiar spre centrul furtunii.„O carte fascinantă... un șocant amalgam de emoții.” (Boston Globe)„Ca într-o nemaipomenită cursă, Furtuna perfectă îți arată forța oceanului dezlănțuit și zădărnicia efortului omenesc.” (Los Angeles Times Book Review)..

„Incisivă… acaparatoare şi originală… Junger surprinde multe lucruri pe care alt scriitor le-ar rata”. New York Times„Junger este unul dintre puţinii civili care înţelege... El descrie prin ce trec băieţii aceia, cu sinceritate şi într-un limbaj care aminteşte de romanul clasic despre Vietnam, Dispatches, al lui Michael Herr.” – San Francisco Chronicle„Junger spune povestea aşa cum e… cu iminenţă pură… o carte care cu siguranţă va intra în analele literaturii de război, în epoca războiului global împotriva terorismului.”– Huffington PostPe parcursul a cincisprezece luni, Sebastian Junger a urmat un singur pluton staţionat într-un avanpost afgan foarte îndepărtat. Obiectivul său: să transmită prin ce trec soldaţii — şi cum se simte cu adevărat un război. În această carte, el descrie lucruri pe care puţini civili le-au cunoscut vreodată: aşteptarea paralizantă de dinainte de bătălie, riscurile pe care şi le asumă automat soldaţii în luptă pentru a-şi proteja camarazii, confuzia alimentată cu adrenalină din timpul ambuscadelor. Pe tot parcursul cărţii, Junger apelează la biologie, psihologie şi istorie militară pentru a explica deciziile pe care ei le iau, plasând tot calvarul lor într-un context real. Rezultatul este descrierea emoţionantă, observaţia acută a ceea ce bărbaţii tineri trăiesc de milenii – şi a ceea ce rămâne, până în zilele noastre, testul suprem de caracter...

Am evoluat trăind în grupuri mici și egalitariste, dar am ajuns să locuim în comunități de milioane de membri. Mulți occidentali se simt înstrăinați în societatea modernă, în ciuda incontestabilelor beneficii pe care le aduce aceasta, iar fenomenul nu este deloc unul nou. Cu zeci de ani înainte de Revoluția Americană, Benjamin Franklin observa cum coloniștii englezi fugeau pentru a li se alătura amerindienilor; fenomenul invers nu avea loc niciodată.Soldații întorși din războaiele prezentului nu se mai regăsesc, odată ajunși acasă. Nostalgia camaraderiei de pe front și, adesea, tulburarea de stres postraumatic îi împiedică să se reintegreze într-o societate care, altfel, pare să le ofere totul. Sintetizând date oferite de istorie, antropologie și psihologie, Sebastian Junger ne dovedește că, plăsmuind o lume mai sigură și mai prosperă, am dat uitării lucruri fundamentale pe care evoluția le-a zidit în chiar ființa umană. Le putem descoperi în această carte, împreună cu amerindienii shawnee sau kiowa, tribul african !kung, supraviețuitorii războiului bosniac și veteranii americani...