Scarlat Demetrescu

Din tainele vieții şi ale universului este considerată cartea de căpătâi a lui Scarlat Demetrescu. Profesor de ştiințe şi geolog, Scarlat Demetrescu, redescoperit după lungi ani de ateism şi materialism dialectic, avea o şi o latură distinctă, oarecum în contradicție cu spiritul pozitivist care anima comunitatea academică încă din secolul al XIX-lea. Scarlat Demetrescu era un vizionar care intuia existența unor forțe care nu se revelează nici prin raționament ştiințific, nici prin analiză la microscop. Mai avea uimitorul har de a face înțelese uşor chestiunile abstracte, de a comunica la fel de uşor cu cititorul, arătându-se empatic cu el, bucurându-l cu un stil literar curgător şi plastic şi deschizându-i căi nebănuite către o altă înțelegere a spiritului şi a lumii. „M-am hotărât să dau la iveală acest tratat pentru ca omul să-şi potolească întrucâtva setea de a cunoaşte marile mistere ce-l înconjoară.“ Scarlat Demetrescu Scarlat Demetrescu (1872–1945). Profesor de ştiințe naturale şi de geografie şi autor de lucrări de popularizare a ştiințelor. A predat la cele mai importante licee bucureştene, „Sfântul Sava“ şi „Gheorghe Lazăr“, iar în paralel a avut o bogată activitate de publicist. Autorul unor manuale de botanică şi de zoologie, a fost atras şi de aspectele metafizice şi spirituale. Opera: Viața dincolo de mormânt (1928), Greşeli din alte vieți (1932), Cercetări în domeniul metapsihic şi spiritist (1933), Din tainele vieții şi ale universului (1939)...

M-am hotărât să dau la iveală acest tratat pentru că omul să-și potolească întrucâtva setea de a cunoaște marile mistere ce-l înconjoară.Știu de pe acum că, după ce va parcurge câteva pagini, cititorul se va opri din lectură, punându-și întrebarea: „Dar de unde știe autorul cărții de aceste mistere ale universului?”Întrebarea e firească și merită să primească un răspuns. Prezența lucrare este fructul comunicărilor entităților spirituale superioare, Lumini ale Cerului, care au reve­lat Adevărul câtorva iubiți frați ai lor de pe pamant1. La aceste comunicări am adăugat, în prima carte a lucrării, cunoștințele ezoterice publicate până în prezent, în a două carte vorbind doar Cerul prin trimișii săi.Așadar, această lucrare este un mănunchi de cunoștințe adunate de la diferiți autori, din relatările marilor lucizi spirituali pe care i-a avut pământul până acum, dar mai ales din comunicările primite de la marile Lumini Cereșți.Desigur, adevărurile descrise în acest tratat vor depăși înțelegerea mulțimii. Numai entitățile spirituale evoluate le vor înțelege, aprecia, sorbi cu nesaț, până la ultima pagină. Cei care încă nu se ridică la nivelul acestor destăinuiri, vor zâmbi, socotindu-le fantezii, rătăciri ale unor minți bolnave. Acestora le recomand cu insistență să închidă cartea și să nu o mai citească, deoarece, într-adevăr, le tulbură mintea și mersul vieții.Să dea Domnul că Lumina, că adevărurile expuse în această opera, să se reverse în sufletele semenilor mei, iar razele ei binefăcătoare să-i conducă pe calea binelui și a iubirii*   *   *Iubite cititor, dacă am putut face puțînă lumina în sufletul tău, mă voi simți fericit când voi fi sus. Dar dacă cele scrise aici ți s-au părut visări sau fantezii, îți cer iertare că ți-am tulburat ideile și ți-ai pierdut timpul cu citirea acestei cărți.Însă, îți afirm, în față lui Dumnezeu, că tot ce am scris nu e de la mine – căci și eu sunt un om că orice om – ci sunt ideile, gândirea celor din lumea tăcerii, din lumea luminii eterice.Vor veni după mine alții, care vor semăna idei și mai înalte, profunde și sublime. Ceea ce n-am putut face eu vor face urmașii mei, căci așa e legea firii, legea evoluției.Îți mulțumesc Părinte că m-ai învrednicit să mă achit de ceea ce duhul meu a promis înainte de a veni în lumea trupească. Amin!..

Închin această carte celui ce fu înțeleptul khala¬dan, în casă căruia domnul nostru isus lua cea din urmă cină, în erusalim, cu ucenicii săI, șI care s’a încarnat șI în nea mul nostru, sub numele marelui cărturar șI român: bog dan petriceicu hasdeu.Închin această carte celui ce mi-a luminat calea vieței mele, celui ce de atâtea ori îmbracă haina de om: arjunda, parsepal, razik, malkisedek, hermes, moise, osimandias etc. ȘI totușI e stăpânul suprem al acestui pământ.M’am hotărît să dau la iveală acest tratat pentru că cititorul să-șI potolească întrucâtva „setea de cu noaștere”, a marelor mistere care ne înconjoară. Știu de pe acum că cititorul, pe la o vreme, are să se oprească din cetitul lui șI îI va veni în minte între barea: dar de unde știe autorul acestei cărțI de aceste mistere ale uni¬versului? Întrebarea e firească șI merită să aibă un răspuns: pre¬zența lucrare nu este decât fructul comunicărilor spiritelor superioare, lumini ale spațiilor infinite, ce au fost date la câțiva iubițI, frațI ai lor de pe pământ. La aceste comunicări am adăugat șI din ceia ce s’a scris până acum. Prezența lucrare, dar, este un manunchiu de cunostiinte adunate din diferițI autori, din afirmarile mă rilor lucizi spiri¬tuali, pe care I-a avut pământul până acum, dar mai ales din comunicările ce le-am primit de la marile lumini cerești. Desigur, cele ce vor fi descrise în acest tratat vor trece de înțelegerea multimei. Numai sufletele mai evoluate le vor în¬țelege, aprecia, sorbi cu nesațiu, până la ultima pagină. Cei neajunsI la nivelul acestor destaI nuiri, vor zâmbi, socotindu-le că fantezii, că rătăciri ale unor mințI bolnave. Acestora le re¬comand cu insistență să închidă cartea, șI să nu-o mai ci¬teașcă, căci, în ade var, le turbură mintea șI mersul vieții lor. Dee domnul că lumina, că adevărurile expuse în această carte, să se reverse în sufletele semenilor mei șI că razele lor binefăcătoare să-I conducă pe calea binelui șI a iubirii.Ce minte redusă avea omul mii șI mii de ani inda raț! Ce greu îȘi ducea el traiul; prin câte suferințe nu a trecut omeni¬rea, urcând treaptă cu treaptă până să ajungă la libertatea de azi, la înțelegerea lucrurilor, la cunoștiință legilor fizice, chimice, mecanice, biologice, care domină șI conduc lumile fizice! Când compari viață omului primitiv cu a celor din țările civilizate de astăzi, constațI o prăpastie imensă. În adevăr, omul în primele timpuri, fu așa de neștiutor că îȘi ducea viață aproape că un animal. Gol, flamand, gonit de fiare, omul rătăcea când pe marginea marilor, că să culeagă ceeace valurile îI aruncă — plante, sau animale — când prin păduri că să culeagă fructele arbo rilor, când prin câmpii unde smulgea rădăcinile șI tulpinele suculente că să-șI aș-tampere foamea. Azi, se răsfață în locuințe comode, ba chiar sumptuoase. Azi îȘi procura hrană chiar peste necesar. Azi se împodobește cu haine scumpe șI mintea lui se înalta dela preocupă rile animalice de altă dată, la chestiuni sub¬țile, inventiuni minunate, descoperiri științifice, probleme ce merg până la infinit…...

Cartea contine:• Greseli din alte vieti. Plata lor acum (Versiunea originala din anul 1932)• Cercetari in domeniul Metapsihic si Spiritist. Conferinta tinuta la Cercul Analelor Romane (Versiunea originala din 1932)Scarlat Demetrescu  s-a nascut in Bucuresti, pe 26 iulie, 1872. A absolvit Facultatea de Stiinte din Bucuresti, devenind profesor de stiinte naturale si geografie la Liceele Sf. Sava si Gheorghe Lazar. Simultan, cu o intensa activitate de profesor si publicist, este subdirector la Senat, geolog la Institutul Geografic al Romaniei si conduce revista spiritista "B. P. Hasdeu". Pe langa numeroasele manuale de botanica si zoologie aparute intre 1913 si 1929, publica urmatoarele lucrari : • Viata dincolo de mormant (1928); • Greseli din alte vieti (1932); • Cercetari in domeniul metapsihic si spiritist (1933); • Din tainele vietii si ale Universului (1939). Conferentiaza in cadrul Societatii spiritiste "B. P. Hasdeu".Se stinge din viata pe data de 11 octombrie, 1945, in Bucuresti. Fiti atenti la cele ce va spun: Tot ce noi gandim, secunda de secunda, tot ce vorbim, de dimineata si pana seara, tot ce noi facem in cursul vietei noastre, toate, toate se intiparesc, se fotografiaza, colo, sus... - Scarlat Demetrescu..