Roger Scruton

Traducere și note de Teodora NicolauAdaptând dictonul cartezian „Cuget, deci exist“, polivalentul autor britanic Roger Scruton îşi propune să recupereze potenţialul filozofic şi estetic cuprins în experienţa vinului, dat uitării de consumismul steril al zilelor noastre. Împărtăşindu-ne propria sa experienţă, Scruton vorbeşte despre viciile şi virtuţile alcoolului, arătând că, băut cum trebuie, vinul lărgeşte orizontul existenţial şi social al individului. În faţa noastră se aşterne viaţa unui împătimit al vinului, de la primele ispite din timpul studenţiei la călătoriile sale în zone cu o îndelungată tradiţie viticolă din Franţa, Spania sau Italia. Din acest periplu plin de pitoresc şi poezie se desprind pe nesimţite o sumă de întrebări filozofice, pe care autorul le adânceşte în a doua parte a cărţii. Aporiile raţiunii, conştiinţei şi fiinţei, prezentate prin recursul la mari filozofi occidentali şi orientali, se răsfrâng şi asupra modului în care înţelegem şi bem vinul. Este experienţa oferită de vin un fel de visare cu ochii deschişi sau asemenea artei? Scruton încheie cu un tur umoristic prin istoria filozofiei, spunându-ne ce fel de vinuri acompaniază cel mai bine lectura diverşilor filozofi.O carte ce ne va face să luăm în serios maxima „In vino veritas“...

Traducere și note de Dragoș DoduDespre criza culturii se vorbește astăzi pe nenumărate voci și pe toate meridianele. Dar înseamnă asta că înțelegem ce se întâmplă cu noi și că vedem mai clar încotro ne îndreptăm? Roger Scruton încearcă să dea un răspuns pornind de la rădăcinile culturii înalte și de la avatarurile suferite de ea odată cu „dezvrăjirea“ lumii petrecută în secolul Luminilor.„O carte strălucită și încântătoare.“ (ALA Booklist)„Puțini gânditori se ridică, astăzi, la nivelul lui Scruton. Modul în care este diabolizat și respins de establishmentul academic e de-a dreptul dizgrațios. În comparație cu el, cei mai mulți dintre criticii lui sunt niște pigmei intelectuali.“ (BRYAN APPLEYARD, The Sunday Times)..

Despre natura umană este o adevărată introducere în gândirea filozofului Roger Scruton. Eseurile cuprinse în volum trec în revistă principalele sale teme de reflecţie. Elementul care le leagă este protestul împotriva tendinţei reducţioniste manifestate astăzi în cele mai variate – şi neaşteptate – sfere ale vieţii şi gândirii, tendinţă care se bucură, din nefericire, de o imensă popularitate. Roger Scruton analizează cu toată atenţia şi obiectivitatea teoriile pe care le critică, prezentându-le genealogia, subliniindu-le meri­tele, recunoscându-le, de câte ori e cazul, îndreptăţirea parţială.Într-un stil polemic sclipitor, Scruton ne reaminteşte că omul nu este doar un animal înzestrat cu o construcţie aparte a creierului, că rolul religiei nu se reduce la explicarea lumii, că morala nu este doar un calcul aritmetic mai mult sau mai puţin subtil, că problema sexuală nu se rezumă la consimţământ şi că relaţiile dintre oameni nu pot fi întemeiate pe diverse tipuri de contracte. „Roger Scruton a fost, după opinia unanimă, cel mai important gânditor conservator de la Edmund Burke încoace.“ — PETER ROBINSON..

Dorința sexuală este fără îndoială una dintre cele mai importante cărți de filozofia sexului.Roger Scruton propune o viziune originală, care, evitând deopotrivă puritanismul și permisivitatea, încearcă să depășească separația platonică între iubirea erotică și dorința sexuală. Deși vine din tradiția analitică și folosește mijloacele analizei conceptuale, intuiția fundamentală a lui Scruton este fenomenologică: dorința sexuală este caracterizată cel mai bine prin conceptul de intenționalitate, fiind un fenomen al lumii vieții, care nu se lasă redus la descrierile științei naturii și care scapă oricărei taxonomii biologice. A da seamă de dorința sexuală nu poate reveni decât filozofiei, pornind de la o analiză fenomenologică a unui fapt cât se poate de cotidian, precum acela că John o dorește pe Mary. Polemizând cu Freud și cu viziunea îngustă a sexologilor, Scruton parcurge întregul spectru al fenomenelor sexuale, de la iubirea platonică până la sadomasochism, într-un discurs care invocă nenumărate exemple din artă şi literatură...

Vinul este asemenea omului. Niciodată nu ştii până unde să îl respecţi şi când să îl dispreţuieşti, când să îl iubeşti şi când să începi să îl deteşti, de câtă generozitate este capabil şi când se transformă în demon. Să nu fim mai nemiloşi cu vinul decât suntem cu noi înşine şi să recunoaştem în gustul lui căldura, forţa, lumina, culoarea şi taina, toate daruri ale naturii, încununate de parfumul ţinutului, unde zeii au fost invitaţi şi şi-au găsit un cămin. Ad augusta per angusta. Încercaţi să rămâneţi tânăr ca un Beaujolais şi să îmbătrâniţi ca un vin de Bourgogne!Într-o lume a consumatorilor tot mai sofisticaţi, interesul pentru vin este din ce în ce mai subtil. Şi, inevitabil, se nasc şi întrebări filozofice. Eseuri lucide şi analitice, scrise de filozofi de seamă, lingvişti, biochimişti, producători şi critici de vin, într-o abor­dare filozofică a unei experienţe eterne.Bucuria vinului este oare mai intensă pentru un expert decât pentru un novice? Gustul vinului este determinat de ceea ce se află în pahar sau de ceea ce există în mintea degustătorului?Concluziile trase de două persoane, după degustarea aceluiaşi vin, pot fi identice? se întreabă Jancis Robinson, o autoritate în domeniul vinului şi edi­toare a faimosului Oxford Companion to Wine, în acest volum nepre­ţuit pentru toţi cei care privesc cu serio­zitate experienţa şi desfătarea oferite de vin...

Traducere de Andreea Eşanu Marile tragedii istorice care au marcat lumea noastră și care amenință și azi buna așezare a civilizației sunt, în mare parte, consecința optimismului netemperat, lipsit de scrupule. Fascinația intelectualilor și a oamenilor politici pentru idealism și utopie este expusă în acest tur de forță eseistic unei analize riguroase; antidotul capătă forma valorilor consensuale, ale tradiției, la care s-a ajuns de-a lungul timpului prin sacrificiu și compromis. Ironia și iertarea sunt semnele pesimismului înțelept, care ne poate salva de utopiile primejdioase, îndemnându-ne spre ceea ce este poate singurul progres care ne e îngăduit – să devenim mai buni și mai lucizi. „Scruton este un scriitor erudit, prolific, sclipitor, complex și adesea uluitor.“ — The Weekly Standard „Gânditorii dea stânga și de dreapta deopotrivă ar trebui să fie recunoscători că un astfel de om s-a aplecat asupra problemelor care îi preocupă. Iar filozofii ar trebui să se bucure că el abordează marile probleme ale zilei prin lentila lor. Cea mai însemnată contribuție a lui Scruton este, poate, că a întruchipat adevărul care ne arată că fără filozofie nu suntem nimic.“ — The Sunday Times..

Sufletul lumii, una dintre ultimele carti ale marelui filozof britanic, este socotita o capodopera prin bogatia si limpezimea argumentelor. Roger Scruton isi propune sa doboare doua tipuri de reductionism al paradigmei scientiste: mai intai, religia nu este doar o explicatie alternativa a lumii, in concurenta cu cea rationala, si apoi, ea nu se reduce la un set de fenomene de resortul sociologiei sau al psihologiei evolutioniste. Astfel, cautarea lui Dumnezeu, in sensul vizat de Scruton, nu are nimic in comun cu solutiile iluzorii si deja stereotipe la problemele vietii actuale, ci trebuie inteleasa mai curand drept cautarea sufletului daca nu pierdut, cel putin primejduit al lumii zilelor noastre. Un suflet care se ascunde si in acelasi timp se reveleaza in "lumea traita": aceea a emotiei artistice, a sacrului, a nevoii de daruire si sacrificiu, intr-un cuvant, a raportului autentic cu noi insine si cu semenii nostri...