Cei șapte nebuni

Visător, inventator ratat, revoluționar... Remo Erdosain, eroul romanului, duce o viață mizeră. Are o slujbă precară, iar soția îl părăsește, plecând cu alt bărbat. Sărăcia și sentimentul acut de înstrăinare și de deznădejde într-un oraș în care frumusețea și urâțenia crudă devin pe alocuri halucinante îl împing pe Erdosain spre o organizație anarhistă condusă de misteriosul Astrolog.Roman social al orașului Buenos Aires în tulburii ani 1930 și roman al unei conștiințe fracturate, Cei șapte nebuni este manifestul scriitorului care își îndemna conaționalii: „Să ne creăm propria literatură, dar nu conversând la nesfârșit despre literatură, ci scriind într-o orgolioasă singurătate cărți care vor închide în ele violența unui cros în mandibulă.“„Roberto Arlt este, fără urmă de îndoială, cel care a inaugurat romanul argentinian modern. Asta pentru că a adoptat un stil cu totul nou şi a reinventat limbajul literar. Din orice parte te-ai uita, el este primul şi cel mai mare romancier argentinian.“Ricardo Piglia„Dacă există ceva din ţara mea de care să mă simt indisolubil legat aceea este scriitura lui Roberto Arlt, şi asta chiar dacă criticii vor încerca să mă explice prin intermediul altor filiaţii, de altfel, de înţeles, de vreme ce nu mă consider un monobloc. Iar această apropiere o afirm aici şi acum, după ce i-am recitit operele complete cu sentimentul că nu s-a schimbat nimic fundamental în relaţia mea cu Arlt […] pentru că scriitura are la el rolul de a cauteriza răni, funcţionează ca un acid revelator, ca o lanternă magică ce iluminează unul după altul diapozitive cu un oraş blestemat şi cu femeile şi bărbaţii condamnaţi să trăiască în el, ca o haită de câini veşnic goniţi de portari şi de proprietari. Iar aceasta este artă, arta unui Goya din mahala (Arlt mi-ar fi spart faţa dacă ar fi citit asta), a unui François Villon din lupanare sau a unui Kit Marlowe al birturilor de cuţitari. [...] Ca cititor, revin mereu la el pentru imaginile lui nemiloase şi revelatoare, care mă pun faţă în faţă cu mine însumi într-un mod în care numai marea Artă ar putea să o facă.“Julio Cortázar, Însemnări în urma unei relecturi,prefaţă la Roberto Arlt, Opere complete, Buenos Aires, Carlos Lohlé, 1981..