Rene Guenon

Guenon, filosof esoteric francez contemporan, nu trateaza simbolismul crucii in sens restrans, crestin, si nici intr-unul restrictiv din punct de vedere al imaginii efective a obiectului de referinta. El este discutat in primul rand din perspectiva metafizica, aceasta fiind, sustine autorul, si cea mai importanta. Apoi semnificatia sa este regasita in interpretarea altor structuri cu aceeasi virtute explicativa dar cu o, daca putem spune astfel, geometrie diferita, cum este Arborele cu sarpele incolacit in jurul trunchiului sau tesatura cu firele sale intersectate. Firul rosu este mentinut de unghiul unic de abordare a intregii lucrari ce rezoneaza, de altfel, si cu pozitia autorului: sensul simbolic al unui fenomen sau al unui lucru nu il exclude pe cel istoric. Aceasta pentru ca, de fapt, cel din urma este conditionat, caci derivat, din principiul metafizic, care este cel esential de raportare. Celelalte niveluri de interpretare sunt contingente. In acest sens crucea reprezinta un soi de busola de orientare in mijlocul starilor multiple de existenta a ceea ce este real: Fiinta. Structura ei trimite, pe verticala, la ierarhia tipurilor ontologice (determinate de Fiinta) si, pe orizontala, la amploarea individualitatilor acestora. Lucrarea este densa conceptual, profunda, si nu ne lasa sa uitam nici o clipa intentia autorului de a vorbi despre ceea ce e cu adevarat semnificativ, real. - Irina-Gabriela Buda, Romania libera..

Facand parte din trilogia doctrinara alaturi de Simbolismul Crucii (1931) si de Omul si devenirea sa dupa Vedanta (1925), cartea de fata expune si expliciteaza doctrina starilor multiple ale Fiintei, distinctia intre posibil si real, sensul universal al Posibilitatii (care include atat Posibilitatea de nemanifestare, cat si pe cea de manifestare), al Infinitului si al Totului ca expresii ale Absolutului; vorbeste despre Fiinta si NeFiinta, Vid, Tacere, Zero metafizic, eliberarea de forma sau de conditia individuala, despre ierarhii spirituale si diversele stari pe care ele le comporta„Restrangand prezentarea doctrinei starilor multiple la lumile manifestate, trebuie spus ca in orice manifestare exista indefinite stari sau trepte (degrés, grade) de existenta, fiecare stare comportand diferite modalitati, care la randul lor pot avea nenumarate aspecte. Prima treapta sau stare a manifestarii este starea informala, nesupusa conditionarilor de timp si spatiu, cum este lumea ingerilor in religiile personale sau lumea zeilor in religiile mitologice (in care formele nu sunt decat expresii simbolice ale unor atribute divine). Sub lumea informala (sau spirituala) exista multiple lumi formale, unele manifestate prin forme subtile (sau psihice), prezentand ca suport modalitati grosiere (corporale).Toata aceasta structura de stari este bine ordonata si ierarhizata, omul putand sa-si dea seama de ea datorita constiintei sale, care e o oglinda a spiritului universal (chipul divin in crestinism sau jīvātmā in hinduism) si prin care devine centrul lumii in care exista. Asadar, daca lumea informala este lumea spirituala (pneuma), lumea formala subtila (psihica) devine sensibila datorita modalitatii ei corporale (soma), formand individualitatea umana, in care se regasesc cele trei stari (spiritus, anima, corpus)...

Lucrarea de față este o amplă colecție de articole ale cunoscutului autor René Guénon, personalitate influență din domeniul metafizic (știință sacră, inițiere, simbolism, studii tradiționale), publicate de-a lungul a 40 de ani (1910-1950). Acestea acoperă o gama foarte vastă de teme legate de lumea modernă și efectele supunerii ei la un proces grav de desacralizare, de raportul dintre Orient și Occident, dintre sacru și profan, în general de o viziune inițiatică asupra existenței, a raporturilor umane și a „pseudo-inițierii”.„Oricine expune o doctrina tradițională, exoterică sau ezoterică, are nu doar dreptul strict, ci și datoria de a evita cel mai mic compromis cu punctul de vedere profan, în indiferent ce domeniu; dar unde sunt astăzi, în Occident, cei ce mai înțeleg că lucrurile trebuie să stea așa? Unii vor spune poate că, în fond, asta e problema teologilor și nu a noastră, deoarece ei trebuie luați că exemplu; noi nu suntem însă din rândul celor care consideră că pot să se dezintereseze de lezarile aduse unei tradiții oarecare, ba chiar se bucură de atacurile ce vizează o altă tradiție decât a lor, că și cum ar fi vorba de lovituri îndreptate împotriva ≪concurenței ≫, de parcă aceste atacuri n-ar atinge, în definitiv, însuși spiritul tradițional.” (René Guénon)..

Aveți în mâna o enciclopedie sub formă unei culegeri de texte guenoniene care traversează cele mai influențe arii ale spiritualității din istoria civilizației umane: cartea detaliază pe de-o parte ideile de fundament ale tradiției abrahamice, de consistentă religoasa ‒ iudaism, creștinism și islam ‒, și surprinde, pe de altă parte, esență filonului ezoteric reprezentat de hinduism și daoism.Prin viziunea de altitudine pe care a oferit-o culturii europene despre cele mai importante surse de cunoaștere și de practică de elevare spirituală, René Guénon ne ajută de-o potriva să ne înțelegem rădăcinile culturale, puterea pe care o avem de a acționa în prezent dar și să identificăm reperele unui viitor pe care să îl creăm așa cum ni-l dorim: integrativ, o realitate în care cultivarea respectului egal pentru toate civilizațiile este o valoare comună.Prezentând aceste linii de tradiție spirituală după criteriul metafizic ‒ religios Guénon subliniază, în stilul sau vizionar, unitatea fundamentală, evoluția și raportul dintre tradițiile metafizice și religii dar și legătură de profunzime între a cunoaște (modus cognoscendi) și a trăi, a percepe sensibil (modus vivendi) variatele paliere ale realității, așa cum omul a învățat să o facă prin intermediul diverselor filoane de spiritualitate...