Regina Maria a României

Cu ocazia Centenarului României Mari, Editura For You îți oferă o carte de excepție, o frescă subiectivă a epocii în care s-a realizat Marea Unire: Povestea vieții mele. Autobiografia Reginei Maria a României prilejuiește o privire asupra vieții din culisele unor vremuri frământate. Perspectiva autoarei este una privilegiată, a unei prințese străine care, căsătorită prea devreme prin jocul marilor familii regale, se trezește captivă într-un rol și într-o țară pentru care nu fusese pregătită.Volumul 1 Născută dintr-o Mare Ducesa a Rusiei, Maria Alexandrovna, și din Alfred, Duce de Edinburgh, fiu al ilustrei Regine Victoria a Marii Britanii, Maria/Marie are parte de o copilărie feerică și de o adolescență neumbrita de griji, fără nicio legătură cu lumea realităților sociale, politice și economice ale timpului. Această perioada din viață să formează miezul primului volum al cărții de față. Volumul 2 În anii premergători Marii Uniri din 1918, Principesa Maria ajunsese o femeie frumoasă și plină de viață, despre ale cărei farmec și dezinvoltură se vorbea în multe țări. Amintirile așternute în paginile volumului de față ne redau o personalitate ce oscilează dureros între a-și face datoria față de țară de adopție, inclusiv prin a-i oferi „moștenitori”, și impulsurile specifice tinereții, de a trăi frumosul în toate manifestările sale. Aflăm, astfel, despre oameni și locuri, despre jocuri politice și viață de familie de la Curțile regale din Europa, precum și despre anevoioasă adaptare a viitoarei regine la stranietatea vieții din România. Personalitățile creionate în aceste pagini nu sunt redate că „personaje”, ci că ființe umane, cu greșeli și slăbiciuni. Ele sunt zugrăvite într-un stil fermecător și puternic evocator, oferindu-i astfel cititorului dimensiuni mai aproape de realitate ale unor personalități ce au căpătat în timp proporții mitice...

Tara aceasta e mica, e noua, dar e o tara care mi-e draga. Imi trebuie ca si altora sa le fie draga; de aceea ascultati cateva cuvinte despre dansa. Ingaduiti-ma sa zugravesc cateva icoane, sa fac cateva schite asa cum le-am vazut cu ochii intai, apoi cu inima.N-am sa ma apuc a povesti de asezamintele tarii mele, de politica ei, de nume cunoscute lumii intregi. Altii au facut aceasta cu mai multa pricepere decat as fi putut. Imi trebuie numai sa vorbesc de sufletul ei, de atmosfera ei, de taranii si ostasii ei, de lucruri care m-au facut sa iubesc tara aceasta, care au facut ca inima mea sa bata odata cu inima ei.  ..

Samanta Intelepciunii, scrisa de Regina Maria, este o poveste a carei morala poate inaripa mintea oricarui copil sau adult. Scrisa cu maiestria de odinioara, Samanta Intelepciunii scoate la iveala o serie de trairi ale unui rege care, desi credea ca este cel mai citit si intelept din tot regatul, in urma sirului intamplarilor prin care trece, demonstreaza exact contrariul. Citind aceasta poveste, vei descoperi morala care ar trebui sa ne urmareasca pe tot parcursul vietii si pe care Regina Maria a reusit atat de fermecator sa o transpuna: "Intelepciunea o dobandim in momentul in care nu ne dorim sa avem totul". ..

În vremurile grele ale Primului Război Mondial a fost o regină care a stat la căpătâiul răniţilor şi le-a purtat de grijă năpăstuiţilor. Această regină pierduse ea însăşi un prunc şi-l lăsase să zacă sub o lespede pe care nu mai fusese timp să se dăltuiască un nume. Mai bine de jumătate din teritoriul ţării sale fusese cotropit de inamic, iar guvernul şi curtea regală trebuiseră să plece într-un greu şi nesigur refugiu în partea neocupată a ţării. Ştia prea bine că o regină nu poate fi luată prizonieră şi că trebuie să lupte şi să le insufle curaj şi celor plecaţi de acasă, şi celor rămaşi sub duşman. Aşa s-a născut sfâşietorul poem în proză Ţara pe care o iubesc, din pasiune, din datorie şi din îndemnul primit de la un mare istoric de a descrie, cu harul pe care nu mulţi suverani îl au, locurile sale dragi: palatul şi mânăstirea Cotroceni, castelul şi pădurile de la Sinaia, ruinele de la Comana, mânăstirile şi culele din Vâlcea, gurile Dunării, ţărmurile Mării Negre şi ruinele aşezărilor antice. Regina era Maria, o prinţesă născută într-o ţară îndepărtată, care a reuşit să redea neînchipuit de bine farmecul ţării sale de adopţie, România.„În sinea mea ceva îmi spunea că glasul meu, ridicându-se deasupra tuturor, era acum trebuincios celorlalţi; deveniserăm atât de neînsemnaţi, de zgribuliţi, de neajutoraţi, iar în ţinuturile noastre mai primitive ideea unei mame pe care să o ştii aproape, de care să te sprijini, însemna o mare mângâiere, poate ce.”..

Publicată pentru prima oară în 1915, Visătorul de visuri este probabil cea mai cunoscută și mai iubită dintre scrierile beletristice ale reginei Maria.Cartea spune povestea sfâșietor de frumoasă a lui Eric Gundian, pictorul cu plete aurii găzduit la castelul regelui Wanda, dintr-un ţinut îndepărtat. Noapte de noapte, tânărului îi apare în vis o făptură cu ochi luminoși, care îi înrobește sufletul și-i fură liniștea fără de care nu poate picta.Fermecat de fata fără nume și dornic să-și încheie capodopera rămasă neterminată pe peretele castelului, Eric pornește prin lume în căutarea ei. Călătoria, plină de aventuri, îi este presărată cu probe de curaj și credinţă și îi prilejuiește întâlniri miraculoase cu oameni care îi oferă adevărate lecţii de viaţă.Ce-l așteaptă pe Eric la capătul drumului? Oare visul lui se va întrupa aievea, sau va rămâne de-a pururi de neatins?..