Ray Bradbury

Promisiunea unui nou început îi îndeamnă pe oameni să părăsească o lume aflată pe marginea prăpastiei și să colonizeze Planeta Roșie, aducând cu ei dorințele cele mai adânci, dar și temerile ancestrale, puternic înrădăcinate în conștiința umanității. Marte este modelată de preconcepțiile astronauților și ale coloniștilor care o explorează și își proiectează fanteziile asupra planetei, creând o civilizație care îi va ajuta să și-o amintească pe aceea lăsată în urmă. Fie că spune povestea unui pământean, a unui marțian sau a unei simple case, Bradbury demască ambițiile, slăbiciunile și ignoranța speciei umane într-o lume stranie și fascinantă, căreia omul nu îi aparține. Rachetele veneau ca niște lăcuste, roind și coborând în vârtejuri de fum purpuriu. Iar din rachete alergau oameni cu ciocane în mâini, voiau să preschimbe lumea aceea stranie, să-i dea o înfățișare familiară locului, să înlăture toate ciudățeniile. ..

Cronicile martiene este declaratia de dragoste a lui Ray Bradbury pentru o lume pe care nu o poate atinge, dar dupa care poate tanji de departe. El creeaza o imagine tulburatoare a unei planete Marte distruse de colonistii umani si - mult mai inspaimantator - a unei civilizatii martiene ingenuncheate de microbii adusi de om (intr-un revers clar al Razboiului Lumilor de H. G. Wells).O poveste - plina de imaginatie, dar profunda si sincera - despre cladirea unei lumi noi. „Un tur de forta.” - Denver Post „O fantezie frumoasa si plina de poezie. ” - Portland Oregonian„Un clasic modern. ” - Washington Post..

Cărțile săreau și dănțuiau ca niște păsări puse pe jăratic, cu penele purpurii și galbene în flăcări.În vremea aceea pompierii erau cei care declanșau incendiile. Pompierului Guy Montag îi plăcea să vadă cum ardeau cărțile. Apoi el a întâlnit o fată care i-a povestit despre un trecut când oamenii nu se temeau, și a întâlnit un profesor care i-a povestit despre un viitor când oamenii vor putea gândi. Și Guy Montag a înțeles ce trebuia să facă.Nu e nimic magic în cărți; magic e doar ceea ce spun cărțile și însuși faptul că în ele peticele universului sunt însăilate într-un veșmânt pe măsura noastră...

O poveste tulburătoare şi poetică, Fahrenheit 451 este o parabolă a unei societăţi în care valorile pe care le cunoaştem au fost răsturnate, în care statul interzice cititul şi legiferează arderea cărţilor. Cetăţenii acestei lumi distopice trăiesc într-o indiferenţă indusă de droguri şi de mass-media. Unul dintre ei este Guy Montag. El are o sarcină simplă: trebuie să dea foc tuturor cărţilor şi caselor în care acestea sunt ascunse. Îi place meseria pe care-o practică de zece ani, simte că-şi face pe deplin datoria şi nu are niciodată îndoieli... până în momentul în care o adolescentă îi povesteşte despre un trecut în care oamenilor nu le era teamă. La fel de proaspăt şi parcă mai relevant acum, la peste o jumătate de secol de la apariţie, acest roman-cult reuşeşte performanţa de a fi deopotrivă o capodoperă a literaturii universale, un clasic al genului şi un best-seller...

Cărțile săreau și dănțuiau ca niște păsări puse pe jăratic, cu penelepurpurii și galbene în flăcări.În vremea aceea pompierii erau cei care declanșau incendiile. Pompierului Guy Montag îi plăcea să vadă cum ardeau cărțile. Apoi el a întâlnit o fată care i-a povestit despre un trecut când oamenii nu se temeau, și a întâlnit un profesor care i-a povestit despre un viitor când oamenii vor putea gândi. Și Guy Montag a înțeles ce trebuia să facă.Nu e nimic magic în cărți; magic e doar ceea ce spun cărțile și însușifaptul că în ele peticele universului sunt însăilate într-un veșmântpe măsura noastră.Ray Bradbury (1920-2012) a fost un scriitor american care a debutat în 1941, în Super Science Stories. În 1947, a publicat primul volum de povestiri, Dark Carnival, urmând apoi, în serie, cărţile pe care l-au făcut pe Ray Bradbury o legendă a literaturii americane (nu numai SF): Cronici marţiene, Omul ilustrat, Fahrenheit 451.A primit puţine premii - un Locus, un Prometheus şi un Retro Hugo -, dar numărul lor este întrecut de premiile şi titlurile care i-au fost acordate pentru întreaga carieră...

Acest roman-cult reuseste performanta de a fi deopotriva o capodopera a literaturii universale, un clasic al genului si un bestseller. O poveste tulburatoare si poetica, Fahrenheit 451 este o parabola a unei societati in care valorile pe care le cunoastem au fost rasturnate, in care statul interzice cititul si legifereaza arderea cartilor. Cetatenii acestei lumi distopice traiesc intr-o indiferenta indusa de droguri si de mass-media.  Unul dintre ei este Guy Montag. El are o sarcina simpla: trebuie sa dea foc tuturor cartilor si caselor in care acestea sunt ascunse. Ii place meseria pe care-o practica de zece ani, simte ca-si face pe deplin datoria si nu are niciodata indoieli... pana in momentul in care o adolescenta ii povesteste despre un trecut in care oamenilor nu le era teama.  La fel de proaspat si parca mai relevant acum, la peste o jumatate de secol de la aparitie, acest roman-cult reuseste performanta de a fi deopotriva o capodopera a literaturii universale, un clasic al genului si un best-seller.Fahrenheit 451 merita citita si pentru ca ofera speranta salvarii, care rasare din mijlocul metaforelor sumbre ce au un ecou puternic si acum, la aproape 70 de ani de la aparitia romanului. Ce mai recomand: cititi despre cum s-a nascut ideea cartii, cum s-a dezvoltat din cateva proze scurte pana a ajuns la forma finala. Interesante sunt si modurile in care a fost cenzurata; in mod ironic, acestea ii dau si mai multa forta. In concluzie: un roman care nu-ti va da pace odata ce-l vei citi. - Simina Rachiteanu..

O poveste tulburătoare şi poetică, Fahrenheit 451 este o parabolă a unei societăţi în care valorile pe care le cunoaştem au fost răsturnate, în care statul interzice cititul şi legiferează arderea cărţilor. Cetăţenii acestei lumi distopice trăiesc într-o indiferenţă indusă de droguri şi de mass-media. Unul dintre ei este Guy Montag. El are o sarcină simplă: trebuie să dea foc tuturor cărţilor şi caselor în care acestea sunt ascunse. Îi place meseria pe care-o practică de zece ani, simte că-şi face pe deplin datoria şi nu are niciodată îndoieli... până în momentul în care o adolescentă îi povesteşte despre un trecut în care oamenilor nu le era teamă. La fel de proaspăt şi parcă mai relevant acum, la peste o jumătate de secol de la apariţie, acest roman-cult reuşeşte performanţa de a fi deopotrivă o capodoperă a literaturii universale, un clasic al genului şi un best-seller."Fahrenheit 451 merită citită și pentru că oferă speranța salvării, care răsare din mijlocul metaforelor sumbre ce au un ecou puternic și acum, la aproape 70 de ani de la apariția romanului. Ce mai recomand: citiți despre cum s-a născut ideea cărții, cum s-a dezvoltat din câteva proze scurte până a ajuns la forma finală. Interesante sunt și modurile în care a fost cenzurată; în mod ironic, acestea îi dau și mai multă forță. În concluzie: un roman care nu-ți va da pace odată ce-l vei citi." (Simina Răchițeanu)..

Omul Ilustrat reunește optsprezece povești în care fantasticul și science-fictionul se împletesc cu umorul negru, fatalismul și macabrul. În deschiderea cărții, naratorul relatează prima lui întâlnire cu Omul Ilustrat – un personaj fantastic, ale cărui tatuaje prind viață atunci când sunt privite, fiecare spunând o poveste diferită.Cititorul este indirect invitat să privească imaginile și să asiste la „punerea lor în scenă“ – un pretext pentru Bradbury pentru a explora natura umanității și a relațiilor interumane în contextul abolirii barierelor temporale și spațiale. Autorul nu ezită să se amuze de personajele sale, să le arate defectele și limitele și să le demaște naivitatea...

Se zice că așa începe înțelepciunea. Când ai șaptesprezece ani, știi tot.Când ai douăzeci și șapte, dacă încă mai știi totul, atunci tot șaptesprezece ani ai de fapt.Verile din Greentown înseamnă pentru doi frați, încă puști, experiențe ce-i vor schimba pentru totdeauna. Înghețata de vanilie și vinul de păpădie au devenit deja ritualuri estivale, dar în vara anului 1928 ei încearcă și gustul amar al morții, fragilitatea fericirii și ireversibilitatea timpului. Orășelul, pe care credeau că-l cunosc atât de bine, le dezvăluie și alte secrete. Iar unele dintre ele sunt desprinse dintr-un univers fantastic.Primul lucru pe care-l înveți în viață este că ești un prost.Ultimul lucru pe care-l înveți în viață este că ești exact același prost.„Imposibilitatea de a-l cataloga pe Ray Bradbury ca simplu scriitor de science-fiction devine din nou evidentă în acest fermecător eseu filosofic despre adolescență.“ kirkusreviews.com„Descrierile fără seamăn ale lui Bradbury evocă o dorință bizară de a rememora amintiri care de fapt nu-ți aparțin. Vin de păpădie te face să retrăiești vremurile în care ți-ai fi dorit ca vara să nu se sfârșească niciodată.“ rederslane.com„Bradbury este un scriitor sincer și original.“ Time„Se spune că un scriitor măreț se naște, nu se creează. Un astfel de scriitor remarcabil este Ray Bradbury.“ discerningreader.com„Această carte despre trecut – în zilele noastre, anul 1928 pare un trecut foarte îndepărtat – devine o povață pentru noi, cititorii: trebuie să ne bucurăm cât de mult putem de prezent.“ conceptualfiction.com„În canonul literar al lui Bradbury, Vin de păpădie rămâne cartea sa cea mai personală, reamintirea semi-autobiografică a unei veri din anul 1928 într-un orășel magic.” harpercollins.com..