Dintre zecile de carti ale lui Gustave Le Bon, cea mai cunoscuta, Psihologia multimilor, a zguduit perceptia despre animalul colectiv care este multimea. Anticipand cataclismele sociale si politice ale secolului XX, acest eseu a aparut parca pentru a explica cat de usor pot cadea multimile in capcana dictatorilor si a manipulatorilor.
Intr-o multime, potrivit lui Le Bon, individul, ca si cum ar fi hipnotizat, se pierde si se supune cu totul unei minti colective, al carei comportament inceteaza sa mai fie rational. In schimb, combinand psihologiile individuale ale celor pierduti în multime, comportamentul colectiv este unitar, emotional, imoral si lipsit de spirit critic.
Departe de a le admira, Gustave Le Bon se temea de multimi si, prin Psihologia multimilor, lansa, inca din 1895, teme de reflectie atat pentru urmatoarele generatii de sociologi si psihologi, cat si pentru cei care vor sa se sustraga oricarui elan colectiv.
