Sunt fenomenele oculte, astrologia, alchimia incompatibile cu ştiinţa? Lucrarea de doctorat a lui Jung, care constituie principala piesă a celui de-al doilea volum, conţine un net răspuns negativ. Manifestările stranii ale mediului spiritist de cincisprezece ani şi jumătate primesc de fiecare dată o surprinzătoare explicaţie psihologică.
Încă înainte de a-l cunoaşte pe Freud şi opera sa, Jung schiţase o concepţie despre inconştient. Termenul "complex", a cărui paternitate îi aparţine, menit unei glorioase cariere în interiorul şi în afara psihanalizei, apare chiar în scrierile sale timpurii. Tot aici întâlnim şi câteva din leit-motivele operei jungiene: toate ideile noi şi creativitatea spirituală în genere îşi au originea în inconştient.
"În pofida opiniei comune, care tratează fenomenele oculte cu un zâmbet dispreţuitor, strădania mea prezintă numeroasele lor legături cu domeniile medicinei şi psihologiei, precum şi numeroasele întrebări pe care le ridică pentru noi acest domeniu necercetat", scria Jung în principalul studiu al prezentului volum, dedicat analizei unei experienţe spiritiste.
Aşa cum Freud a reabilitat nevroza şi visul ca surse pentru cunoaşterea psihicului sănătos, Jung arată interes ştiinţific nu numai pentru spiritism şi fenomenele "oculte", ci şi pentru alte domenii marginalizate de ştiinţa oficială a epocii, cum ar fi astrologia şi alchimia. De asemenea "nebunia" (psihoza) devine pentru psihiatrul şi psihanalistul elveţian sursa principală a descoperirii inconştientului colectiv.
Prima ediţie a prezentului volum a figurat iniţial ca volumul 2 al seriei de Opere complete. Prezenta ediţie revine la numerotarea ediţiei originale, unde Psihologia fenomenelor oculte apare ca volumul întâi. Cele două edţii sunt identice în ceea ce priveşte conţinutul.
