Aparute, fragmentar, in varii editii, nu intotdeauna traduse din original si niciodata adunate la un loc, cele cinci sute de capete semnate de Sfantul Nicolae Velimirovici trateaza despre cinci teme fundamentale ale crestinismului: despre dragoste si adevarata sa fata, despre credinta si esentialitatea pastrarii neprihanite a predaniei ortodoxe, despre minuni si - paradoxal doar pentru cine are o certa inrudire cu orbirea sufleteasca - firescul, de fapt, al acestora, despre tineri si, in fine, despre Sfanta Biserica.
Esenta gandirii teologice, asa cum o numeam mai sus, a Sfantului Nicolae are, printre nenumarate altele, si meritul racordarii ei neobosite si revelatoare la realitatile imediate ale veacului atat de sangeros in care eruditul autor si-a desfasurat activitatea. Iar daca veacul este sangeros si nebun, atrage neobosit atentia sfantul, aceasta se intampla din pricina instrainarii sale de Hristos. Asa se explica si faptul ca, parcurgand scrierile acestui veritabil Ioan Gura-de-Aur al secolului douazeci, ne aflam tot timpul - neindurator pentru unii, dulce reconfortant pentru altii - in plin sistem de referinta scripturistic. Singurul care poate da seama, fara rest, despre chipul parelnic al acestei lumi.
