Poveștile lui Adrian Voicu se nasc în pauza dintre două zboruri și o cafea băută în frigul din birou, între râsul sănătos și gândurile visătoare dintr-o zi mohorâtă, în urma unui apel de la un prieten vechi sau în rarele momente de respiro din călătoriile cu avionul, unde întâlnește personaje exotice și istorii neașteptate. În a doua carte din seria Povestiri din aeroport și de pe lângă, autorul continuă să adune oameni în jurul cuvintelor, ca într-o cafenea de suflet, fără pereți, dar cu o atmosferă caldă și familiară.
Cu Grégoire, Jules, Pierrot, Babu, Argon și Panseluță ca tovarăși de zbor și de poveste, fiecare pagină e o invitație la râs, reflecție și mai ales la apropiere. Aparent banale, întâmplările capătă savoare prin felul în care sunt spuse — cu umor irezistibil, autoironie, inteligență și o umanitate care îmbrățișează.
Într-o lume grăbită și haotică, scriitorul ne amintește că o poveste bună poate fi ancora unei prietenii, refugiul unei zile grele sau începutul unei seri cu zâmbetul pe buze.
O carte despre zboruri, întâlniri, camarazi și viața care merită trăită cu poftă și optimism în orice moment.
