Intre anii 1920 si 1960, Nardina, Sabedda si Carlotta lupta si iubesc pe fundalul unei lumi in schimbare, care trece prin fascism si razboi si ajunge, in cele din urma, sa spere in reconstructie. Viata ii rezerva fiecareia incercari cumplite, precum si puterea unei iubiri mai presus de judecata barbatilor.
Inspirandu-se dintr-o poveste adevarata, Milena Palminteri debuteaza cu un roman matur si coplesitor, scris intr-o limba plina de nuante si populat de personaje memorabile, ce isi imbratiseaza destinul cu o dureroasa demnitate.
„Un roman superb, scris divin pentru a fi un debut narativ, cu un final care m-a emotionat.” – Ilaria Panaiia
„Ultimele 30 de pagini au fost pentru mine o lacrima dupa alta. Aceasta carte mi-a trezit dorinta de a ma intoarce in Sicilia... In Sicilia acelor vremuri... ” – Rosaria Giove
„Portocalele amare” intra cu dreptul printre cele mai frumoase carti pe care le-am citit vreodata. Frumoasa, frumoasa, frumoasa!” – Carmen Marciante
„Fundalul unei Sicilii amare a dat un parfum incredibil acestor pagini. Atmosfera din perioada fascista si apoi din perioada postbelica i-a dat un gust aparte, aproape nostalgic.” – Valeria
„Este povestea unor femei care isi infrunta destinul cu puterea pe care doar femeile o au. Frumoasa Sicilie, cu gusturile si culorile sale, cu senzatiile si sentimentele intense. Am admirat marele talent expresiv al autoarei si sper sa citesc curand o noua lucrare de-a ei.” – Daniela Boni
„Nu este niciun cuvant pus aiurea in aceasta istorie, niciun fragment care sa nu ajunga exact acolo unde trebuie. Totul isi gaseste randuiala, fiecare situatie isi va avea rezolvarea. Doar acel gol din inima Carlottei pare sa nu aiba liniste.” – La Libridinosa
„Acest roman este o broderie, inspirata din scrisul Milenei Palminteri, un stil care aminteste de clasici, primitor, invaluitor si captivant pentru cititor pana la punctul in care acesta nu mai poate respira, dornic sa afle cum se vor impleti firele! Este o broderie ale carei culori amintesc de albastrul acelei mari limpezi si imaculate, dar si de ariditatea unui tinut aspru, uneori ostil, ai carui locuitori au invatat sa-si pazeasca spatele de dusmani, dar mai ales de prieteni.” – Carla
„Ma intreb daca si cartile pot emana un miros? Si nu ma refer la mirosul de hartie – e aproape evident! Vorbesc despre parfumurile continute intr-o poveste. Pentru ca, daca ar fi asa, acest roman ar mirosi a soare, sare si citrice, a iubire, dispret si mare, a singuratate, a intrigi si a acea Sicilie care a fost si poate ca inca este si astazi.” - Chiara
