„Al. Macedonski este întâiul nostru poet modern prin triumful conștiinței poeziei asupra poeziei: cu el se deschide o lungă ceartă între conștiința și poezie…
Macedonski, cel dantai, se îndoiește de poezie, o pune la încercare, o caută; geniul lui înflorește nu în siguranță de sine, ci în nesiguranță, nu cunoscând poezia, ci căutând-o. Lirică lui Macedonski e o imensă tensiune a spiritului, refuzând ceea ce i se da și tânjind după ceea ce i se refuză […]. Pentru cel dintâi poet modern, poezia nu mai este o certitudine, ci un miraj.” (Nicolae Manolescu)
