Omar Khayam

„Două teme majore întâlnim în opera lui Omar Khayyam, teme care sunt nu numai esențiale pentru conținutul metafizic al universului sau poetic, dar și realități subtile, simbolice, cu posibilitate de realizare inițiatică și metafizică: VINUL și TIMPUL. […]Vinul simbolizează un mod aparte, un gen special de Cunoaștere: Iubirea; în mod evident, nu este vorba despre eros în sensul pe care îl înțeleg în general oamenii, ci despre acel dor care unește dorința irepresibilă, suverană, de Absolut cu tensiunea tragică creată de lipsa aparentă a lui Dumnezeu în imediat. […]Iubirea, la Omar Khayyam, este o imensă suferință, o adâncă și înaltă durere pe care o simte în fiecare părticică a ființei sale, iar acestea, așa cum spune doctrina, vor mărturisi în față lui Dumnezeu la Ziua Învierii și a Judecății.” (Teodoru Ghiondea)..

„Doua teme majore intalnim in opera lui Omar Khayyam, teme care sunt nu numai esentiale pentru continutul metafizic al universului sau poetic, dar si realitati subtile, simbolice, cu posibilitate de realizare initiatica si metafizica: VINUL si TIMPUL. […]Vinul simbolizeaza un mod aparte, un gen special de Cunoastere: Iubirea; in mod evident, nu este vorba despre eros in sensul pe care il inteleg in general oamenii, ci despre acel dor care uneste dorinta irepresibila, suverana, de Absolut cu tensiunea tragica creata de lipsa aparenta a lui Dumnezeu in imediat. […]Iubirea, la Omar Khayyam, este o imensa suferinta, o adanca si inalta durere pe care o simte in fiecare particica a fiintei sale, iar acestea, asa cum spune doctrina, vor marturisi in fata lui Dumnezeu la Ziua Invierii si a Judecatii.”- Teodoru Ghiondea -..

„Rubaiatul își păstrează întregul interes și farmec în limba originală, persană. Dar tot atât de adevărat e că destinul excepțional, singular, al catrenelor khayyāmiene nu-l datorăm marilor virtuți, recunoscute, ale limbii persane, în care a scris poetul, ci talmăcirii acestor texte în engleză, mai ales, și franceză. E clar, astăzi, că spiritualitatea persană l-a născut pe Omar Khayyām, dar Europa e aceea care l-a facut, în ciuda atâtor deformări și denaturări, cel mai cunoscut și popular poet al tuturor timpurilor. Acest postulat nu poate lipsi din nicio concepție sau teză despre receptarea poeziei khayyāmiene în Europa și în întreaga lume: e esența complexului mitului european. În cazul lui Omar Khayyām, provenit dintr-un spațiu literar indiferent la succes, pentru care opera e mai importantă decât autorul ei (de aici, problemele majore privind paternitatea unor mari texte persane), traducerile s-au dovedit a fi instanța supremă prin care s-a consacrat în universalitate, singura cale de acces la universul literar: forma de recunoaștere literară, nu doar o schimbare a limbii, un simplu schimb orizontal cuantificabil. Traducerile au constituit miza specială, o adevarată luptă în spațiul literar mondial, de la care a venit imaginea europeană a lui Omar Khayyām, singura recognoscibilă astăzi, în ciuda faptului că e percepută prin intermediul unor heteronimi ai poetului persan, exponent, probabil, al unui lirism colectiv sui generis și al unei școli de gândire poetică.” (Gheorghe Iorga)..