Nuvele și povestiri. Conține un dosar critic și o fișă biobibliografică
Nuvelistica lui Delavrancea exprimă permanenta oscilație a scriitorului, cum singur a numit-o fără intenție, „între vis și viață”, între tărâmul fermecat al basmului și înfățișările uneori crude ale existenței, între natura sălbatică și civilizație, între evul ferice și patriarhal de „odinioară” și decăderea unui prezent mișelnic și respingător. Atitudinea este în esență eminesciană și ea a fost observată încă din epocă. - Al. Săndulescu
Naturalismul în spiritul prozelor lui Emile Zola este noutatea stilistică pe care o aduc nuvelele lui Delavrancea. Confruntările psihofiziologice cu care operează prozatorul sunt nucleul generativ de semnificație, fabula contând prea puțin. În felul acesta, empatia cititorului ține de capacitatea acestuia de a se impresiona în vecinătatea unor paradoxuri comportamentale. Este memorabilă exclamația oximoronorică a unei rude a avarului Hagi-Tudose: „Săracu’, ce bogat este!”
