Viata lui Martin si a surorii lui, Matilda, se transforma intr-o aventura plina de haz din clipa cand vine in vizita Oscar, un batranel cat se poate de neobisnuit, caruia ii plac atat mult dulciurile, incat copiii l-au poreclit "bunicul de ciocolata". Totul este cu susul in jos la acest bunic simpatic: dieta lui consta din casute de turta dulce, torturi de caramel, prajituri de ciocolata, cuiburi cu nuca, inghetata de vanilie si alte bunatati, in vreme ce ghiveciul de legume trebuie mancat cu mare grija, caci ingrasa! Unde mai pui ca bunicul doarme cu capul in jos, lipit cu ghetele de tavan! In asteptarea faimosului Targ al dulciurilor din Bergen, la care bunicul spera sa castige medalia de aur, cei doi copii, impreuna cu batranul buclucas, trec prin peripetii care mai de care mai amuzante si incearca in acelasi timp sa dejoace planurile celor trei surori Paulsen, niste batrane acre care strica dinadins dulciurile din cofetariile orasului, presarand pe ele sare, piper si praf de ghimbir. La toate acestea se adauga misterul cufarului de pe veranda, un maner de umbrela cu inscriptii stranii si o urmarire ca-n filme. O poveste cu parfum de Craciun, plina de veselie si de ghidusii...

„Din cer au căzut trei mere este o minunată saga despre locuitorii unui sat armean. Însă povestea acestui sat este de fapt o poveste despre noi. Și aici stă talentul scriitoricesc al lui Narine Abgarian. O carte plină de tandrețe și umor, subtilitate și genul acela de măiestrie rară, atât de firească, încât nici n-o remarci.“ — EVGHENI VODOLAZKINO lume în care personajele și întâmplările conturează o realitate simbolică, extrasă din amănuntele vieții de zi cu zi, o iubire târzie care salvează lumea, un sat de piatră aflat pe vârful unui munte armean, unde magia și misterul și-au păstrat neatinse puterile. Cu o somptuoasă imaginație și o atenție deosebită pentru detaliile cele mai fine, Narine Abgarian construiește un univers în care cititorul își dorește să zăbovească mult după ce povestea s-a sfârșit.În Maran, viața este suspendată între realitate și basm, într-un timp care prinde contur încet-încet, luând dureros forma istoriei. Războiul și dezastrele naturale au zdruncinat în nenumărate rânduri pacea fragilă a oamenilor. Anatolia, a cărei viață, nu mai puțin decât a celorlalți, a fost marcată de suferință, moarte, luptă și îndârjire, dar și de evenimente providențiale și semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tânără locuitoare a micii așezări din vârf de munte. Și crede că viața ei, ca și a satului, se apropie de sfârșit, fără să știe că va fi, de fapt, purtătoarea miracolului care va face totul să renască. Iar timpul este învins...

O lume in care personajele si intamplarile contureaza o realitate simbolica, extrasa din amanuntele vietii de zi cu zi, o iubire tarzie care salveaza lumea, un sat de piatra aflat pe varful unui munte armean, unde magia si misterul si-au pastrat neatinse puterile. Cu o somptuoasa imaginatie si o atentie deosebita pentru detaliile cele mai fine, Narine Abgarian construieste un univers in care cititorul isi doreste sa zaboveasca mult dupa ce povestea s-a sfarsit. In Maran, viata este suspendata intre realitate si basm, intr-un timp care prinde contur incet-incet, luand dureros forma istoriei. Razboiul si dezastrele naturale au zdruncinat in nenumarate randuri pacea fragila a oamenilor. Anatolia, a carei viata, nu mai putin decat a celorlalti, a fost marcata de suferinta, moarte, lupta si indarjire, dar si de evenimente providentiale si semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tanara locuitoare a micii asezari din varf de munte. Si crede ca viata ei, ca si a satului, se apropie de sfarsit, fara sa stie ca va fi, de fapt, purtatoarea miracolului care va face totul sa renasca. Iar timpul este invins.Din cer au cazut trei mere este o minunata saga despre locuitorii unui sat armean. Insa povestea acestui sat este de fapt o poveste despre noi. Si aici sta talentul scriitoricesc al lui Narine Abgarian. O carte plina de tandrete si umor, subtilitate si genul acela de maiestrie rara, atat de fireasca, incat nici n-o remarci. -..

În Maran, viața este suspendată între realitate și basm, într-un timp care prinde contur încet-încet, luând dureros forma istoriei. În acest sat de piatră aflat sub legea credințelor străvechi de pe vârful unui munte armean, războiul și dezastrele naturale zdruncină pacea fragilă a unor oameni ieșiți din comun. Doar câțiva vor supraviețui și vor putea spune povestea unui veac. Printre ei, Anatolia și Vasili, a căror iubire neașteptată salvează lumea. Anatolia, a cărei sarcină târzie, miraculoasă, amintește de sarcina Sarei, este, la 58 de ani, cea mai tânără locuitoare a satului. Ea aduce pe lume o fetiță, la capătul unui lung șir de drame. Viața sa, ca și cea a lui Vasili, a fost marcată de suferință, moarte, luptă și îndârjire, dar și de evenimente providențiale și semne inexplicabile, precum îngerii care coboară din cer să adune sufletele celor care mor. Apariția unui misterios păun alb, la sfârșitul unei cumplite foamete care a secerat viețile copiiilor din sat, stă sub semnul fantasticului. Misiunea sacră a splendidei păsări este să-l protejeze pe singurul băiat din Maran, un orfan pe care bunicii îl ocrotesc cu fervoare. Sub protecția acestui geniu bun, copilul supraviețuiește, crește, se căsătorește departe, are un fiu, iar întoarcerea lui în Maran și nașterea fetiței Anatoliei sunt semnele unei mântuiri...

Conrad Paulsen, strabunul cu care a inceput neamul nostru, a fost un mag atotputernic, un adevarat vrajitor. Ce bucurie pe Martin si Matilda Sjursen! Vor petrece doua saptamani la bunicul Oscar! Si inca nesupravegheati de parinti! Odata ce patrund in casa plina ochi de dulciuri a bunicului, pe copii ii asteapta o aventura incredibila: afla secrete din istoria familiei lor, calatoresc in timp, intalnesc vikingi adevarati si pornesc in cautarea cufarului misterios in care se ascunde un artefact magic ce poate indeplini orice dorinta, dar numai una. E foarte important ca aventurierii nostri sa-l gaseasca, fiindca a cazut in mainile tradatoarelor surori Paulsen, care urasc dulciurile si viseaza sa le distruga in intreaga lume. Sa speram ca Martin, Matilda si bunicul de ciocolata o sa le opreasca la timp. La urma urmei, acolo unde isi face aparitia bunicul Oscar, exista intotdea­una si un strop de magie!Ilustratii color de Irina Petelina. Traducere din limba rusa de Elena Dragusin‑Richard...

Un secol de istorie armeană, văzut prin prisma femeilor dintr-un orășel de munte, se desfășoară în Simon, noul bestseller internațional al scriitoarei Narine Abgarian. Simon ne atrage într-un vârtej de povești, în care duritatea vieții se îngemănează cu delicatețea iubirii, iar tragicul și sumbrul se întrețes cu umorul și exuberanța.Într-un orășel din Armenia, moare zidarul Simon. A avut o viață lungă, s-a bucurat de respect, dar a fost cunoscut și pentru numeroasele sale aventuri amoroase. La înmormântare se adună toate femeile pe care le-a iubit: Susanna, prima dragoste, fata cu o copilărie invadată de tenebre, Eliza, modestă și tandră, trădată de propriul soț, Sofia, frivolă și plină de viață, dar marcată de suferința numeroaselor sarcini pierdute, Silvia, internată cândva abuziv într-un spital de psihiatrie, fără dreptul de a-și mai vedea copilul. Pentru ele, iubirea lui Simon a fost vraja care le-a schimbat complet soarta. Și să nu uităm de Melania, soția care a învățat cu timpul să se resemneze cu aventurile lui, punând însă la cale din când în când câte un scandal cu țipete și veselă spartă, pentru a-și păstra demnitatea, sau de Sașia Vardanuș, personajul aproape magic, care însoțește ca un fel de cor antic povestea fiecăreia dintre femei.„Alcătuit din povești de viață răscolitoare, romanul lui Narine Abgarian este înțelept într-un sens aproape biblic.“ — ANNA DELIANIDI..

O carte plina de caldura si iubire in care durerea devine o sursa de frumos si lumina.O carte despre cei care au supravietuit razboiului. Si despre cei care n-au supravietuit. Treizeci si una de povestiri inlantuite despre locuitorii oraselului armean Berd, aflat la granita cu Azerbaidjanul, a caror viata e schimbata pentru totdeauna de razboiul (cat se poate de real) care abia s-a incheiat (sau poate nu). Aici, oamenii inca mai pun carne la garnita, aduna mierea, coc paine si tes covoare, dar viata fiecaruia se imparte in "inainte" si "dupa". Aproape fiecare dintre ei a pierdut pe cineva apropiat. Dar invata sa traiasca mai departe si sunt incredintati ca atata timp cat mai ai un strop de putere trebuie sa-i ajuti pe cei care au mai multa nevoie decat tine. Uneori, chiar pe un inamic. Astazi, orasul e acelasi - cu ninsori in februarie si aroma de miere pe campurile din imprejurimi in septembrie, cu batrani buni la suflet si incapatanati. Numai viata e altfel.Traducere din limba rusa de Luana Schidu...

Cum traim cu pierderea? Ce ne tine in picioare cand viata pare sa se destrame? In romanul Viata e mai dreapta decat moartea, autoarea Narine Abgarian exploreaza cu delicatete si profunzime emotionala granita fina dintre durere si speranta, dintre despartire si legatura profund umana care nu se stinge niciodata. Romanul este alcatuit din treizeci si una de povestiri inlantuite despre locuitorii oraselului armean Berd, aflat la granita cu Azerbaidjanul - un spatiu suspendat intre trecut si prezent, unde viata fiecaruia se imparte in "inainte" si "dupa" razboi. Aducand in prim-plan povestea unei comunitati marcate de pierdere, Abgarian abordeaza suferinta cu o delicatete rara si cu sinceritate profunda. Fiecare pagina vibreaza de umanitate, fiecare personaj poarta in el o parte din viata reala - cu traume, amintiri, regrete si iertare. Scris intr-un stil poetic, dar accesibil, romanul pastreaza un ton echilibrat, emotionant fara a deveni coplesitor, construind o naratiune autentica si vindecatoare. Este o lectura care se traieste in tihna, cu inima deschisa, si care lasa urme profunde asupra sufletului si felului in care privim viata. Narine Abgarian, cunoscuta pentru succesul international al romanului Din cer au cazut trei mere, isi consolideaza locul in literatura contemporana armeana cu acest volum profund, care vine dupa Simon - o alta poveste tulburatoare despre absenta, memorie si o iubire care transcende timpul. Fiecare roman al sau pare a fi, asadar, o invitatie la empatie si introspectie.Aceasta carte este perfecta pentru iubitorii de fictiune literara, romane sensibile si introspective, dar si pentru toti cei care cauta lecturi cu sens, capabile sa aline si sa lumineze gandurile, emotiile si colturile mai intunecate ale sufletului. Un roman ideal de oferit in dar sau de pastrat aproape, in momentele in care cuvintele pot deveni mangaiere. Descopera Viata e mai dreapta decat moartea si lasa-te atins de puterea povestilor care vindeca. Un roman de o sensibilitate rara, scris cu onestitate si delicatete. Traducere din limba rusa de Luana Schidu...

Doua fetite de unsprezece ani, Maniunea si Narine, se cunosc la corul scolii, in timpul unui spectacol la care scena se prabuseste, iar fetele se trezesc ingramadite una peste alta. In sperietura momentului, Maniunea facuse pipi pe ea, iar Narine intelege ca, pentru ca intre doua fete sa se infiripeze o prietenie pentru tot restul vietii, cateodata pur si simplu este nevoie ca una sa faca pipi pe cealalta. Impreuna, Maniunea si Narine trec prin cele mai amuzante intamplari la scoala si acasa, supravegheate indeaproape de formidabila bunica Ba.  Pe parcursul povestirii, ati putea avea impresia ca bunica Ba era indaratnica, incapatanata si despotica. Acest lucru nu este deloc adevarat. Sau nu este chiar asa. Era foarte iubitoare, buna, plina de compasiune si devotata. Daca nu o enervai, parea un inger in carne si oase. (...) Am avut de-a face cu aceasta forta a naturii de mai multe ori, si totusi am supravietuit. Copiii sunt la fel de tenace ca si gandacii. - Narine Abgarian Maniunea este o poveste despre un orasel sovietic izolat, departe de orice capitala, si despre locuitorii acestuia. Despre modul in care, cu toate lipsurile oribile si restrictiile de tot felul, oamenii au dobandit intelepciunea de a trai si de a se bucura de viata. Maniunea este o carte pentru copii deveniti adulti. Pentru cei care la treisprezece, ca si la saizeci de ani, cred in bine si privesc zambind spre viitor. Maniunea este declaratia mea de dragoste nesfarsita pentru rudele mele, pentru cei dragi si pentru orasul in care am avut norocul sa ma nasc si sa cresc.Lectura placuta, prieteni! - Narine Abgarian..