N. K. Jemisin

„Un roman fantasy absolut splendid.“Neil GaimanCinci newyorkezi trebuie să-și unească forțele ca să-și apere orașul.Pentru că orice oraș este însuflețit. Unele suflete sunt străvechi ca miturile, altele sunt tinere și crude ca niște copii care se joacă. New Yorkul are șase.Fiecare oraș are, totodată, și o parte întunecată. Un rău vechi, neliniștit zace sub pământ, amenințând să distrugă orașul, iar cei cinci protectori ai săi trebuie să facă echipă și să-l oprească, o dată pentru totdeauna.„Cea mai premiată scriitoare de fantasy și science fiction din generația ei. Jemisin poate să scrie despre orice.“New York Times„O originală scrisoare de dragoste pentru New York, cu mize universale. Un mare deget mijlociu arătat lui Lovecraft, cu multă emoție, creativitate, inteligență și umor. O alegorie actuală.“Rebecca Roanhorse„Ca în urma unei invocări, New Yorkul văzut de toată lumea pâlpâie brusc și se transformă în New Yorkul pe care nu-l poate vedea decât el. De fapt, sunt prezente amândouă, ușor suprapuse, pâlpâind, apărând când unul, când altul, până ce se stabilizează într-o neobișnuită realitate duală. În fața lui Manny se întind două Seventh Avenue. Sunt ușor de deslușit, pentru că diferă ca paletă de culori și ca atmosferă. Într-unul, are în câmpul vizual sute de oameni, zeci de mașini și șase lanțuri de magazine pe care le recunoaște. E New Yorkul Normal. În celălalt nu sunt oameni și s-a petrecut un soi de dezastru de neînțeles.“..

Cred că, dacă iubești pe cineva, asta nu-ți dă dreptul să alegi cum anume te iubește persoana aceea pe tine.Neclintirea se confruntă în continuare cu seisme frecvente și consecințele sunt dezastruoase, iar Luna pare să fie singura ce poate pune capăt celui de-Al Cincilea Anotimp… dacă va fi readusă pe orbita Pământului. Așa speră Essun, hotărâtă să îndrepte o lume în declin. Planul ei nu coincide însă cu al lui Nassun, care are acum puterea deplină de a deschide Poarta Obeliscului și de a distruge omenirea.Cum ne putem pregăti pentru viitor, dacă refuzăm să ținem seama de trecut?..

Premiul Hugo pentru cel mai bun roman 2017.Cartea a doua din seria „Pământul sfărâmat“Ăsta-i mersul lumii: nu cei puternici îi mănâncă pe cei slabi, ci cei slabi îi înșală, îi otrăvesc și le șoptesc la ureche celor puternici până când aceștia devin slabi la rândul lor.Continua decădere a civilizației face mai sumbru sfârșitul anotimpului. Soarta planetei poate fi însă schimbată, numai că speranța este adânc îngropată sub cenușă. Vechile adevăruri ale popoarelor dispărute ies din nou la suprafață, iar războiul purtat de-a lungul veacurilor se poate apropia de final. Alabastru - nebunul, distrugătorul lumii, salvatorul - s-a întors cu o misiune: să-și instruiască succesoarea, pe Essun, pecetluind astfel, pentru totdeauna, soarta Neclintirii.Dar deodată înțelegi ceva: magia derivă din viață, din ceea ce trăiește sau a trăit, ba chiar și din ceea ce a trăit acum atâtea ere încât s-a transformat în altceva.„Excepțională. Cei care așteptau cu nerăbdare continuarea poveștii din Al Cincilea Anotimp vor întâmpina o singură problemă: aceea că tensiunea va fi prelungită din nou, odată cu întoarcerea ultimei pagini a cărții.” (Library Journal)„Extrem de captivantă… Extraordinară… O lume complexă și complicată, cu principii morale denaturate.” (Publishers Weekly)„Poarta Obeliscului este o carte excelentă: cea mai bună carte pe care am citit-o având-o ca autoare pe N.K. Jemisin, cea mai bună carte pe care am citit-o anul acesta și una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit vreodată. Felul de a scrie este remarcabil, rezultatul fiind o poveste fascinantă.” (famousmonsters.com)„Nerăbdarea mi-a fost răsplătită. Emoția cu care am citit Poarta Obeliscului mă determină să o consider mult mai profundă în comparație cu predecesoarea sa.” (critiquingchemist.com)„Nu-mi este clar cum a reușit N.K. Jemisin, dar Poarta Obeliscului e mult mai bună decât Al Cincilea Anotimp. Este strălucitoare și stranie în același timp și continuă în forță prima carte din serie.” (whilereadingandwalking.com)„Există, incontestabil, multe aspecte ce recomandă Poarta Obeliscului: comentariul social, povestea devastatoare din punct de vedere emoțional, personajele admirabile și multe altele.” (fantasyliterature.com)„Oh, zei! Aștept cu nerăbdare continuarea. M-a uluit pur și simplu.” (fantasybookreview.co.uk)..

Există lucruri pe care le poți înțelege numai dacă ai trecut prin ele, și există experiențe pe care nimeni nu vrea să le împărtășească.În orașul Umbrei, sub coroana deasă a Copacului Lumii, străzile înguste strălucesc de magie, iar fiii și fiicele zeilor trăiesc printre muritori. Oree Shoth, o artistă oarbă din naștere, dar care are darul de a „vedea” magia, primește în casă un bărbat straniu, fără adăpost și fără memoria trecutului său. Bunătatea ei va avea drept consecință implicarea într-o conspirație de coșmar. Cineva îi ucide cumva pe copiii zeilor, magia capătă nuanțe obscure și Oree se vede prinsă într-o intrigă ce-i pune viața în pericol.Zeii trăiesc o eternitate, dar mulți sunt mai singuri și mai amărâți decât noi.De ce crezi că ne dau atâtea atenție?De la noi învață valoarea fiecărei clipe...