Monika Peetz s-a născut în 1963, în Germania. A studiat germanistica, ştiinţele comunicării şi filozofia la Universitatea din München. După excursuri în advertising, în dramaturgie şi în lumea editorială, din 1990 este redactor la Bayerischer Rundfunk în redacţia de film, iar din 1998 a devenit autoare de romane cu un imens succes.„Primum non nocere. În primul rând, să nu faci rău.“ - Monika Peetz, 7 zile fărăDoamnele de marţi. Şi noua lor aventură.Cinci prietene, cinci personalităţi atât de diferite, dar urmărite de acelaşi gând: să lase în urmă agitaţia lumii în care trăiesc, să scape de griji şi să slăbească. Aşa sună porunca. Iar noua lor aventură se va dezlănţui la Achenkirch, un castel izolat, transformat în hotel, o împărăţie a curelor de slăbire. Şapte zile fără distracţii. Fără telefon, fără internet, fără bărbaţi, fără familie, fără serviciu. Dar, din păcate, şi fără mâncare. Teoretic. Chinurile foamei, regulile stricte şi problemele din ce în ce mai sâcâitoare le împing să recurgă la tot felul de tertipuri, ameninţând serios succesul escapadei lor. În loc de relaxare – neînţelegeri, certuri şi nopţi albe. Iar Eva se va confrunta cu cea mai grea încercare din viaţa ei. Şi va descoperi că există secrete de familie de care e bine să nu încerci să te apropii niciodată...În vreme ce Judith se adâncea tot mai mult în opera lui Buchinger, Estelle era interesată mai degrabă de ceva dedicat bucuriei simţurilor. A trecut uşor peste eterna cronică a Marchizului de Sade, ca să se oprească asupra Ghidului practic pentru bucătărie cotidiană şi rafinată de Henriette Davidis. Reţete din secolul al XIX-lea, un adevărat balsam pentru sufletul ei înfometat. Mult unt. Multă şuncă. Frişcă. Untură. Prăjeală. Sosuri generoase. Grăsime şi vigoare. În cantităţi impresionante. Cartea de bucate fusese concepută pe vremea când pentru şase persoane se luau în calcul cinci litri de supă de mazăre cu tot cu adaosuri. Reţetele frapau prin opulenţa lor împinsă până la dezmăţ. O adevărată pornografie calorică...

Monika Peetz s-a născut în 1963, în Germania. A studiat germanistica, ştiinţele comunicării şi filozofia la Universitatea din München. După excursuri în advertising, în dramaturgie şi în lumea editorială, din 1990 este redactor la Bayerischer Rundfunk în redacţia de film, iar din 1998 a devenit autoare de romane cu un imens succes.U N A   P E N T R U   T O A T E ,  T O A T E   P E N T R U   U N A !Schimbare, schimbare, schimbare! Sătulă de gazele de eşapament şi de lipsa locurilor de parcare, Kiki se hotărăşte să se mute la ţară. Într-o clădire veche, pe malul unui lac, unde să îşi deschidă o pensiune. Dar cu trei săptămâni înainte de inaugurare, totul era un dezastru. Iar grădina de zarzavaturi bio – doar un pustiu. Fără să stea pe gânduri, Caroline, Eva, Estelle şi Judith pornesc în ajutorul lui Kiki şi nimeni nu le poate despărţi. Cu excepţia lui. Un bărbat şarmant, cu agenda încărcată.„Totul rămâne neschimbat“, așa suna promisiunea făcută de doamnele de marți în ziua mutării. Dar lucrurile se schimbaseră cu totul. Aproape pe nesimțite, marțea lor dintotdeauna dispă­ruse cu desăvârșire. Caroline fusese desemnată avocat din oficiu într-un spectaculos dosar de răpire, Estelle era ocupată zi și noapte să își repună soțul în circulație după o criză de slăbiciune, iar Eva se zbătea pe toate fronturile. Când, un SMS de la Kiki le-a făcut să ia o hotărâre fără amânare: „Dacă din întâmplare aveți puțină vreme, mi-ar prinde bine o mână de ajutor. Acum.“ Eva o cunoștea pe Kiki de când abia împlinise optspezece ani și știa că are talentul nemaipomenit să vadă mereu, în toți și în toate, doar partea bună. Mesajul ei putea să însemne doar: E groasă. Am nevoie de ajutor. Imediat...

Lena si Dante s-au pierdut. Desi fiecare locuieste, din nou, in propria sa lume, nu au putut sa se uite.Bobbie incearca sa o ajute pe Lena si se trezeste, fara voia ei, in trecut. Pe cont propriu, invata lucruri complet noi despre sine.Maestra Timpului se foloseste de situatia in care se afla Lena. O va elibera pe Bobbie, insa nu fara o recompensa. Il considera pe Dante tradator, iar Lena trebuie sa il aduca inapoi.Cel mai mare dusman al Calatorilor in timp profita de ocazie. Lena nu trebuie deci s-o salveze doar pe Bobbie, ci intreaga lume a invizibililor.Traducere din limba germana de Iulia Dromereschi. Fragment din cartea "Noaptea bufnitelor. Inima timpului" de Monika Peetz"Dante se foi nelinistit in scaun. Maestra Timpului nu avea nicio mila. Se aflau intr-un fel de camera pentru interogatorii din inima domului. Cartea cu holograme a Lenei se afla pe masa. Miniatura ei tridimensionala, care stralucea pe cotor, in loc de titlu, era atat de palpabila, incat Dante abia daca-si putea lua ochii de la ea. Maestra Timpului deschise povestea Lenei. Prin fata ochilor lui se succedara imagini cu Lena si Jonas, care isi croiau drum prin trafic intr-o cursa aventuroasa.Inainte, nu-l deranjase ca toti calatorii in timp de la Agentie puteau vedea viata oricui. Doar invizibilii reuseau sa se ascunda. Cartile de sticla cu holograme, care povesteau vietile oamenilor intre doua coperti si erau baza pe care se decidea daca era vorba despre cazuri de care sa se ocupe Agentia sau nu, facusera parte din viata lui Dante de cand se stia. Realismul acelor imagini aproape ca-l innebunea, acum. Blestema abilitatile magice ale celor invizibili, care il confruntau, fara mila, cu faptul ca viata din lumea oamenilor mergea mai departe.Abia daca-i venea sa creada ce vedea. Lena se facuse comoda pe bara, intre bratele lui Jonas. Baiatul ocolea fiecare obstacol, intr-un ritm ametitor, si isi croia drum printre masini parcate, motorete amarate, lumini rosii ale semaforului, santiere de constructii si pietoni derutati, si, cu o manenira riscanta, evita la milimetru o portiera care tocmai se deschidea. Cauciucul din spate aluneca pe drumul ud de ploaie, cand bicicleta coti pe o strada cu sens unic, intr-un unghi periculos. Lena chitai, ingrozita, cand aparura doua faruri. In ultima clipa, Jonas trase pe trotuar si executa un slalom gratios printre mesele de la Bella Roma.Dante se simtea foarte ciudat. Treaba cu sarutul fusese mult mai derutanta decat isi imagina, in teorie. Era normal sa simta ca-i vine sa-i suceasca gatul lui Jonas? Doar fiindca putea merge mai bine pe bicicleta? Sau sa fi fost din cauza Lenei? Cand inchidea ochii, inca simtea pe buze sarutul ei dulce. Era incepator in interpretarea sentimentelor."..