Lumea in care traim nu este una pe care o putem lasa, asa cum e, mostenire urmasilor nostri. Traim in ruinele unor generatii care au reprimat, au tacut, au uitat, au transmis mai departe suferinta in forme invizibile: in traume mostenite, in tipare repetitive, in convingeri toxice care circula prin sange si educatie.
Credem ca lasam mostenire bunuri, dar lasam, de fapt, ceea ce n-am vindecat, ceea ce n-am indraznit sa infruntam in noi insine. Daca nu incepem acum sa curatam campul constiintei colective de frica, indiferenta, cruzime, lacomie si mandrie, nu vom lasa in urma o lume, ci o rana care se transforma treptat intr-o gaura neagra a constiintei reduse la tacere.
Dar cum sa traiesti constient cand nu stii unde se afla propriul tau suflet? Cand nu stii ce din tine este etern si ce este doar reactie automata?
