Mihail Sebastian

Publicat in anul 1935, la inceputul unei perioade istorice cu mari tulburari, atat pentru societatea romaneasca in ansamblu, cat si pentru Sebastian, romanul Orasul cu salcami isi desfasoara actiunea intr-o perioada inca tihnita. Personajul central, Adriana, lasa in urma copilaria si inocenta si patrunde intr-un univers pe care il descopera treptat, cu uimire si mari framantari. Drumul ei spre maturitate, cu inevitabilele iubiri si esecuri amoroase, este totodata pentru Sebastian un prilej de a schita o imagine a societatii, cu recuzita ei cotidiana. Surprinzator este felul in care autorul descrie universul feminin - pe care pare sa-l cunoasca atat de bine, pana si in manifestarile lui cele mai intime -, creand tipologii unice. Misterioasa relatie dintre personajele feminine Lucretia si soeur Denise si traumele psihologice pe care le-a generat au fost, cu siguranta, un tablou inedit in literatura autohtona a acelor vremuri...

Fiica unor burghezi din provincie adepti ai unei educatii stricate, Adriana Dunea isi traieste cu spaima si delicii trecerea de la adolescenta la tinerete, cu toate transformarile fizice, psihice si comportamentale pe care le presupune maturizarea. Povestea tinerei este cu atat mai interesanta cu cat aceste transformari sunt prezentate din perspectiva lui Gelu, tanarul care se indragosteste iremediabil de ea si alaturi de care descopera iubirea inocenta, apoi din ce in ce mai pasionala si tulburatoare. Plecata in Bucuresti, Adriana, acum o tanara frumoasa, insa capricioasa ca un copil rasfatat, va ajunge sa califice viata de provincie drept plictisitoare si fara culoare, la fel cum i se pare si relatia cu Gelu, in ciuda sentimentelor pe care le nutreste pentru el...

O poveste admirabă despre tranziţia de la copilărie la maturitate a Adrianei Dunea. Schimbările sentimentale şi de comportament îi trezesc suspiciuni eroinei, care descoperă treptat, că toate acestea nu sunt altceva decât sentimente de iubire. Sentimentele, dezvoltate pe tot parcursul romanului, nu sunt altceva decât modul prin care autorul reuşeşte să aştearnă pe hârtie o admirabilă poveste de dragoste adolescentină cu eroi ce vor fi intrat în istoria romanelor de dragoste. O carte citită de milioane de adolescenţi şi nu numai, o carte pe care numai tinereţea spiritului o poate aprecia, o carte dulce-amară ca şi senzaţiile inevitabile ale maturităţii adolescentine. Şi cum altfel se puteau mai bine explica aceaste situaţii inocente de neexplicat decât prin consumarea lor în Bucureştiul troienit.Un roman ce trebuie citit, un roman care, odată citit, se va reciti inevitabil şi mai târziu. Un roman rămas în conştiinţa „tinerilor” de mai târziu. Un roman nelipsit din panoplia sentimentelor de iubire ale omului, ce explică în foarte multe cuvinte ceea ce nu poate fi explicat: PRIMA IUBIRE...

Evitat de criticii canonici, pentru esteti casa adolescentina, Orasul cu salcami (publicat pentru intaia data in 1935) si-a castigat cititori, multi fanatici, si a stors lacrimi de emotie multor generatii. Ce i-a cucerit pe acesti pasionati de Sebastian?Tocmai spatiul evaziunii imaginat de prozator, pana la urma doar o ni sa ascunsa in datelecotidianului, ireperabila celor din exterior. Eroii din Orasul cu salcami se izoleaza voluntar intr-o oazace cuprin de suma tuturor virtualitatilor posibile si necesare. Proscrisi sau inadaptati, ei isi configureaza instinctual o lume auto suficienta...

Un adevarat vis al unei nopti de vara este piesa antuma Steaua fara nume. Marin Miroiu, un tanar profesor de matematica, celibatar, descoperitor al unei noi stele, adaposteste intr-o noapte, in camera lui de ascet, o tanara coborata din tren de catre conductor pentru ca nu avea bilet. Dimineata, Mona pleaca, insotita de Grig, protectorul  ei, iar profesorul nu o va mai vedea decat in imaginatie, in mirajul visului, pentru ca nici o stea nu se intoarce niciodata din drumul ei. - D.G.L.R. -  Academia Romana..

Azi, opera lui Mihail Sebastian se afla intr-un proces de reconsiderare critica. Teatrul sau este de recitit si de situat in dinamica unei dramaturgii moderne, caci cele patru piese (Jocul de-a vacanta, Steaua fara nume, Insula si Ulhma ora) arata o admirabila inzestrare pentru expresia scenica. Interesul pentru scriitura sa vine si din faptul ca, dincolo de valoarea estetica a textelor, Mihail Sebastian este o constiinta ce refuza cu vehementa ,imbecilitatea indoctrinata" a curentelor ideo-politice. Asta se vede si din dialogul dintre fragmentele de jumal de creatie pe care le-am inserat ca preambul si textele pieselor sale, oferindu-ne tocmai aceasta dimensiune a eticului literar, a adevarului cultural exemplar. Sebastian e scriitorul fara uniforma care traieste plenar ambele realitati. La fel de tumultoase, dar nu la fel de curate, realitatea razboiului si cea a literaturii...

In monumentala "lstorie a literaturii romane de la origini pana in prezent", George Calinescu marcheaza „inrudirea" lui Mihail Sebastian cu Mircea Eliade, generata de admiratia comuna pentru Nae lonescu. Si in textele sale intalnim concepte precum „experienta tragica", „destin", insa apropierile nu merg mai departe: „Incolo, autorul este un adept al lui Descartes, tine la lucrurile «clare si distincte», aplicand acest cartezianism mai ales in campul senzatillor. De unde un senzualism rece, lucid, cultivat cu exactitati de geometrie. Neputandu-si ingadui decat o singura experienta, aceea a rasei sale, scriitorul se refugiaza in analiza si insemnarile sale erotice sunt mai mult stendhaliene decat gidiene".Fragment din carte:"Paul ridica scurt capul, strigat parca de aceasta aratare. Dar la capatul opus al salii, perdelele erau nemiscate, si cu faldurile lor grele, cu rosul lor de cupru vechi, desparteau parca o lume de alta lume.Nu-si putea lua acum privirea de la acel punct prin care totusi, dintr-un moment intr-altul, putea sa apara ea. Avea senzatia ca un punct de durere se deplasase acolo, ca o alta inima desprinsa din el si trimisa inainte, in recunoastere, ca sa pandeasca si sa astepte.Uneori, perdelele se miscau, o mana aparea de dincolo, si atunci Paul, ca si cum n-ar mai fi putut suporta un nou grad de tensiune, avea o scurta sincopa a constiintei, care ii permitea sa priveasca fara strigat, cu un fel de stupoare resemnata, cum draperiile se deschideau intr-adevar, lasand sa treaca o dansatoare, o fata de la garderoba sau o florareasa.Si mai greu de suportat era cand mana ce aparuse o clipa se retragea fara ca perdelele sa se deschida si fara ca sa se poata vedea cine anume era dincolo de ele, caci atunci nimeni nu l-ar fi putut convinge pe Paul ca nu Anna se afla acolo, ca nu ea venise pana in pragul barului, pentru ca in ultimul moment (fiindca era prea tarziu, sau nu era destula lume) sa se razgandeasca si sa plece. Ar fi vrut sa alerge dupa ea, s-o ajunga exact in momentui in care iesea si sa-i poata spune: ramai! Dar se vedea intorcandu-se singur printre perechile de dansatori, printre mesele cu clienti intrigati de ducerile si intoarcerile lui si nu se simtea in stare sa suporte atatea priviri indiscrete, atatea semne cu subinteles, atatea soapte... "..

În Accidentul, Nora sare stângaci din tramvai și este ajutată să se ridice de Paul, avocat de succes, însă nefericit sentimental, care o conduce până acasă.Tânăra profesoară i se dăruiește spontan, deși devotamentul și răbdarea ei îl lasă multă vreme indiferent pe mizantropul Paul. În cele din urmă, Nora îi propune o excursie la schi, în mijlocul naturii somptuoase de pe Valea Prahovei, cu intenția vădită de a-l vindeca de depresia suferită ca urmare a iubirii pentru pictorița Ann.Accidentul, cel mai popular roman al lui Mihail Sebastian, înfăţișează iubirea cu toate meandrele ei și alegerile hotărâtoare în fața cărora sunt puse personajele feminine...

Eroii lui Sebastian stiu si ne spun ca sunt parte intr-o paiaterie exceptionalista prin insasi faptul ca-si verbalizeaza trairea. Romanul ca agregat literar este un act politic, manuit abil de un estet. Este o estetica a razboiului in toata afacerea De doua mii de ani... Desi pare o strategie de distantare fata de interpretarile mai mult sau mai putin aderente la ideea de scriitor nedreptatit de contemporani si de istorie, nu cautam decat o demantelare a iluziei tragice, in favoarea unei lecturi intertextuale.Pe lista preferintelor de lectura ale lui Sebastian figureaza si Apollinaire, poetul care se entuziasma estetic in fata razboiului: "Ah Dieu! Que la guerre est jolie..." (in poemul L'adieu du cavalier).Pe versoul aceleiasi liste figureaza avangardisti, cititi dar neindragiti, precum Marinetti din Manifestul futurismului, promotorul unei "estetici a razboiului". - Lucian Pricop..

România, anii ’20 ai secolului trecut. Antisemitismul este din ce în ce mai răspândit și violent. Protagonistul, un student evreu la Universitatea din București, suferă zilnic, împreună cu colegii de aceeași religie, hărțuirea și abuzul, în timp ce el se simte intim antisionist, dar încă incapabil să-și renege religia. Acest conflict interior îl conduce la viciu. Își îneacă nopțile în alcool alături de revoluționari, fanatici și libertini. Iar prin experiența zilnică și conversațiile cu prietenii săi – marxistul S.T. Haim, sionistul Sami Winkler sau charismaticul profesor Ghiță Blidaru –, protagonistul caută semnificația unei lumi care se schimbă și a întunericului care coboară peste țară și amenință să o distrugă.Publicat în 1934, romanul De două mii de ani… al lui Mihail Sebastian este o mărturie tragică a ascensiunii antisemitismului în Europa, o cronică vizionară a rezistenței și a disperării, care pătrunde dincolo de straturile memoriei și încearcă să explice una dintre cele mai înverșunate perioade din istoria europeană.  Proza lui Sebastian ar putea proveni din pana lui Cehov: are aceeași smerenie, aceeași candoare și aceeași subtilitate în observație. Arthur MillerCaptează cu măiestrie atmosfera de dinainte de război din România, rafinamentul, frumusețea, groaza... Îmi place mult curajul lui Sebastian, frivolitatea și umorul lui. John Banville..

Stefan Valeriu, un tanar medic si diplomat, este singura veriga de legatura intre cele patru proze din cartea lui Mihail Sebastian. Plasat in roluri cu pondere extrem de diferita, el este fie protagonist, fie simplu spectator. Cele sase femei din roman, tinere sau mature, reprezinta ipostazele erotismului feminin, iubirea fizica si cea spirituala...

Acest mic român (sau volum de proze) oferă o experiență agreabilă atât celor care îl citesc pentru prima dată, cât și celor care îl recitesc. Felul în care Sebastian reprezintă femeile aici poate susține acuzația de misoginism. Ele apar de regulă în ipostaze pasive, având un statut aproximat prin cel al plantelor sau al obiectelor, sau fi ind identifi câte că simple anexe ale bărbaților.Toate aceste amănunte trebuie citite, desigur, în contextul intelectual al epocii. Era curent în acea perioada un misoginism care opunea „pasivitatea“ femeii (creditată cu capacitatea de a crea doar în plan biologic, dar nu și în cultură) energiei creatoare în plan intelectual prin care erau legitimați bărbații. (Mihai Iovanel) O lectură plăcută, plină de emoție, Femei de Mihail Sebastian este alcătuită din 4 povestiri despre dragoste, care pot fi citite în ordinea gândită de autor sau aleatoriu. Sub reflector: un bărbat și mai multe femei, de care se îndrăgostește în momente diferite ale vieții sale. Ștefan Valeriu este elementul de legătură dintre cele 4 texte, fiind când în centrul atenției, când simplu spectator. Dragostea apare în forme variate, fizică, sufletească, fizică și sufletească, cu femei tinere sau mature. O explorare a feminității și iubirii, scrisă într-un stil tonic. (Andreea Apostu)..

Capodoperă a literaturii-document interbelice şi una dintre cele mai tulburătoare şi mai limpezitoare panorame ale vieţii politice şi artistice din România primei jumătăţi a secolului XX, Jurnalul lui Mihail Sebastian — obligat de vânturi istorice neprielnice sau de explicabile prudenţe să aştepte, vreme de cincizeci de ani, momentul primei sale apariţii publice — şi-a câştigat cu prisosinţă locul printre cărţile fundamentale ale literaturii române. Publicarea sa a fost, aici şi aiurea, o adevărată cumpănă separatoare de credinţe şi convingeri. Sebastian îşi începe jurnalul sub semnul revelaţiei apăsătoare a alterităţii sale, care îl proiectează într-o realitate pe care crezuse că o stăpâneşte. Se declanşează, la el, o amplă criză sufletească şi de conştiinţă, iar consemnările — de-a lungul a zece ani — ale de-acum însinguratului diarist stau mărturie a acestor tulburări lăuntrice, ca şi a furtunilor ce bântuiau, în epocă, viaţa politică a ţării şi a întregii Europe.Asemenea Jurnalului lui Jeni Acterian, Jurnalul lui Mihail Sebastian este o „capodoperă a litera¬turii experienţei“ care nu a lăsat — şi nu va lăsa — indiferent pe absolut nici un cititor. O carte de căpătâi pentru momente de cumpănă, o operă care se citeşte şi, mai cu seamă, se reciteşte...

Capodopera a literaturii-document interbelice si una dintre cele mai tulburatoare si mai limpezitoare panorame ale vietii politice si artistice din Romania primei jumatati a secolului XX, Jurnalul lui Mihail Sebastian -- obligat de vanturi istorice neprielnice sau de explicabile prudente sa astepte, vreme de cincizeci de ani, momentul primei sale aparitii publice, si-a castigat cu prisosinta locul printre cartile fundamentale ale literaturii romane. Publicarea sa a fost, aici si aiurea, o adevarata cumpana separatoare de credinte si convingeri. Sebastian isi incepe jurnalul sub semnul revelatiei apasatoare a alteritatii sale, care il proiecteaza intr-o realitate pe care crezuse ca o stapaneste. Se declanseaza, la el, o ampla criza sufleteasca si de constiinta, iar consemnarile, de-a lungul a zece ani, ale de-acum insinguratului diarist stau marturie a acestor tulburari launtrice, ca si a furtunilor ce bantuiau, in epoca, viata politica a tarii si a intregii Europe. Asemenea Jurnalului lui Jeni Acterian, Jurnalul lui Mihail Sebastian este o "capodopera a litera!turii experientei" care nu a lasat  si nu va lasa indiferent pe absolut nici un cititor. O carte de capatai pentru momente de cumpana, o opera care se citeste si, mai cu seama, se reciteste. Cartea aceasta merita sa stea pe acelasi raft cu Jurnalul Annei Frank si sa-si gaseasca la fel de multi cititori...

Adriana Dunea, eroina Orașului cu salcâmi, fiica unor burghezi de provincie și adolescentă candidă și cultivată, pleacă la București, lăsând în urmă viața plictisitoare a orășelului și prima iubire pentru Gelu, care continuă să o iubească statornic. În capitală, fata trece granița maturității fizice și comportamentale și descoperă mirajul senzualității, regăsindu‑și în cele din urmă fostul iubit ca pe un amant pasional, dar alegând să-l părăsească pentru a se consacra, capricios, unei căsnicii burgheze convenționale. În Orașul cu salcâmi Mihail Sebastian înfăţi șează iubirea cu toate meandrele ei și alegerile hotărâtoare în fața cărora este pus personajul feminin...

Adriana Dunea, eroina Orașului cu salcâmi, fiica unor burghezi de provincie și adolescentă candidă și cultivată, pleacă la București, lăsând în urmă viața plictisitoare a orășelului și prima iubire pentru Gelu, care continuă să o iubească statornic. În capitală, fata trece granița maturității fizice și comportamentale și descoperă mirajul senzualității, regăsindu-și în cele din urmă fostul iubit ca pe un amant pasional, dar alegând să-l părăsească pentru a se consacra, capricios, unei căsnicii burgheze convenționale.În Accidentul, Nora sare stângaci din tramvai și este ajutată să se ridice de Paul, avocat de succes, însă nefericit sentimental, care o conduce până acasă. Tânăra profesoară i se dăruiește spontan, deși devotamentul și răbdarea ei îl lasă multă vreme indiferent pe mizantropul Paul. În cele din urmă, Nora îi propune o excursie la schi, în mijlocul naturii somptuoase de pe Valea Prahovei.Două romane de dragoste care înfăţişează iubirea cu toate meandrele ei sufletești în momente diferite ale vieţii și alegerile hotărâtoare pe care ea le insuflă personajelor feminine...