Când somnul nu vine imediat, o rutină familiară, puțină răbdare și sentimentul de siguranță pot face minuni. Max descoperă că până și visele urâte pot deveni mai puțin înfricoșătoare.
După o după-amiază plină de joacă, Max este obosit și gata de culcare. Numai că lucrurile nu merg chiar conform planului: lipsește povestea de seară, camera este prea luminoasă, iar Kuki, iepurașul lui de pluș, nu este de găsit. Max știe însă de ce are nevoie pentru a se liniști: poveste, cântec, pupic și rutina lui obișnuită de seară.
Când un coșmar îl trezește în timpul nopții, părinții îl ajută să înțeleagă ce sunt visele și să găsească o modalitate ingenioasă de a privi altfel povestea care l-a speriat. Astfel, Max capătă treptat încrederea că poate să se liniștească și să adoarmă din nou. Povestea abordează cu umor și sensibilitate dificultăți familiare multor copii: adormitul, teama de întuneric, coșmarurile și nevoia unei rutine de seară.
