Mathias Enard

La Viena se înnoptează, iar Franz Ritter, muzicolog sedus de Orient, în zadar încearcă să adoarmă. Între veghe și vis, între nostalgie și febră, prind contur amintiri fără număr, de la Istanbul, Alep, Damasc, Palmira, Teheran, precum și umbra unei iubiri imposibile.Carte nocturnă, care te învăluie cu ritmurile ei muzicale, cu erudiția ei, cu umorul dulce-amar, Busola este o călătorie, o declarație de admirație și o mâna întinsă, ca un pod între Occident și Orient, între ieri și mâine, clădit pe inventarul secolelor de fascinație.„Iată un text profund melancolic, pentru că toate idealurile personajelor sunt spulberate brutal de ecourile prezentului imediat, care se fac auzite – războiul din Siria, distrugerea Palmirei… De altfel, cartea le este și dedicată sirienilor.” (Le Monde)„Mathias Enard își desenează cartea ca un artist, recurgând din plin la arabescuri.” (Le Figaro)..

O plimbare prin flamboaianta Veneție a secolului XVIIIMathias Enard, câștigător al premiului Goncourt, îi invită pe cititori în Veneția de vis, cu luminile și umbrele ei, o vrăjitoare desăvârșită, o otravă dulce, patria minciunilor și a comerțului, a palatelor și a bogățiilor, a condimentelor și a soldaților. Veneția teatrului și a picturii, a muzicii și a pericolului, a măștilor și a capelor, Veneția erotică și religioasă, secretă și vibrantă, stăpâna mărilor, a galerelor și a caravelelor.Povestea pune în scenă personaje care ar fi putut foarte bine să existe la 1750: un maestru gravor de peisaje, foarte în vogă printre străinii bogați care voiau amintiri cu fermecătorul oraș italian, un artist tânăr care visează la celebritate și la un destin de excepție, nobili și săraci, mascați, care se cunosc în gondole și se întâlnesc prin locuri interzise, și un tânăr învățăcel care se îndrăgostește de o orfană cu glas de înger.Personajele apar pe fundalul nemuritorului Oraș al Dogilor, deopotrivă luminos și întunecat. Ce va ieși: o commedia dell’ arte sau o dramă? Probabil ambele, căci apele Veneției amestecă totul...

Michelangelo ajunge în Constantinopol pe 13 mai 1506, lăsând în urmă furia Papei Iulius al ÎI-lea și un șantier neterminat pentru mormântul acestuia la Roma. Dar cum să fi refuzat invitația sultanului Baiazid al II-lea?Așa începe cuceritorul roman al lui Mathias Énard, care devoalează fascinantă întâlnire a omului Renașterii cu lumea otomană, imaginand o istorie uitată. În ea se ascunde o poveste de dragoste cu pagini epistolare și de jurnal, punând în lumina și firele ce leagă Occidentul de Orient.„Mathias Énard îl studiază pe Michelangelo, îi respectă tăcerile și ezitările, le urmărește pe cai sinuoase și îi devine un complice discret. Scriitură e că un desen: senzuală că efectele de clarobscur, tranșantă că piatră ascuțită.” (Télérama)..