Gottland este o colecție splendidă de reportaje literare despre Cehoslovacia secolului trecut, trecând dincolo de stereotipuri culturale și surprinzând unicitatea spiritului ceh prin prisma unor personaje excepționale: actrița Lida Baarová, femeia care l-a făcut pe Goebbels să plângă, sculptorul Otokar Švec, autorul celei mai mari statui a lui Stalin din lume, care-a decis să-și ia viața înainte să-și termine creația, o nepoată a lui Franz Kafka, care a cultivat anonimatul, cântăreața Marta Kubišová, căreia regimul comunist i-a interzis să cânte timp de 20 de ani, ștergându-i toate înregistrările din arhivele radio, legendarul fabricant de pantofi Tomáš Bata, care-a întemeiat un oraș pe care l-a controlat în totalitate, scriitorul Eduard Kirchberger, care s-a reinventat și a devenit Karel Fabián și mulți alții.“Aceasta nu este o carte, este o bijuterie.” Le Figaro“Povești halucinante, amuzante și neliniștitoare.” Libération“O călătorie emoționantă, tragică, dar și distractivă.” La Repubblica“Avem ocazia să vedem adevăratul comunism.” Frankfurter Allgemeine Zeitung“O carte intrligentă și pasionantă.” Adam Michnik..

După volumul Gottland, o bijuterie dedicată Cehoslovaciei secolului trecut, premiatul autor polonez Mariusz Szczygieł recidivează cu această carte, un imn ironic și derutant închinat Cehiei contemporane. La granița dintre sociologie și reportaj literar, Raiul pe pământ este un volum despre tot ce l-a fascinat în ultimul deceniu în țara lui preferată.Szczygieł se uită la posturile de televiziune cehești, citește ediții de chioșc despre vedetele lor și romane populare, merge la teatru și la cinema. Se duce și în toalete publice unde descoperă cu încântare îndemnuri ca acesta: PREȚUIȚI BUNĂVOINȚA ÎNTÂMPLĂTOARE ȘI FAPTELE FRUMOASE LIPSITE DE SENS. Are întâlniri fabuloase cu filosoful și poetul Egon Bondy, fotograful Jan Saudek, artistul  David Černý, dar și cu vedeta de televiziune Halina Pawlowská, un fel de Bridget Jones a Cehiei, care a scris cărți precum De ce nu m-am spânzurat sau Hipopotamii nu plâng. Frecventează asiduu și crematoriile unde constată că cehii nu se înghesuiesc să ridice urnele cu rămășitele celor apropiați, iar despre înmormântări nici nu poate fi vorba. Reușind magistral să nu judece, ci doar să înțeleagă, scriitorul îi întreabă pe cehi – care se laudă că sunt cel mai ateu popor din Europa - „Cum se poate trăi fără Dumnezeu?” și dacă mai are vreun rost să faci fapte bune dacă nu mai există pedepse și recompense după moarte. Răspunsurile pe care le primește sunt bulversante și fascinante, iar cauzele pe care autorul le identifică încercând să explice aversiunea cehilor față de catolicism sunt cel puțin pasionante.  Cehia e o țară unde râsul e bine văzut, iar suferința nu e pe placul nimănui. Și un polonez a avut grijă să ne-o dezvăluie în toată splendoarea și complexitatea ei...