Marius Constantinescu

Opera poate fi o poveste de iubire. Una in care, asa cum se intampla de cand lumea, te indragostesti - treptat sau navalnic -, in care cresti, in care te transformi si care te poate insoti pe tot parcursul vietii. In aceasta carte, incerc sa-ti dau nu unul, ci zece argumente pentru care cred ca merita sa faci primul pas pe drumul acestei iubiri. O iubire care, odata instalata, se va lasa cu emotii formidabile, in urma carora te vei simti mai bogat, mai atent, mai bun. In cazul operei, eu cred in indragostirea imediata. Cred ca, daca plangi la Boema sau razi la Barbierul din Sevilla, daca te copleseste Turandot sau te ia pe sus Tristan si Isolda, opera te-a castigat, iar tu ai castigat infinit mai mult. Altfel, sigur, se poate ajunge la opera si timid, respectuos, dramuit, dar ai trecut la umar pe langa pasiune, iar pasiunea e tot ce poate fi mai definitoriu pentru aceasta arta a artelor. -  Marius Constantinescu  Am parcurs cele zece capitole ale volumului Iti place opera? ca pe un roman de aventuri: ritmul alert al lui Marius Constantinescu te face sa intorci pagina repede pentru a nu pierde continuarea, lasandu-mi la sfarsit impresia ca am asistat la o mini-serie documentara plina de eruditie, pasiune si umor. Ilustratiile superbe ale Anei Alfianu au avut si ele un rol insemnat in crearea acestei impresii. Era nevoie in peisajul cultural autohton de un astfel de volum, o introducere accesibila si dezinvolta in lumea dramei lirice. Si iata-l aparut, invitandu-ne pe toti sa ne bucuram impreuna de ceea ce are opera mai frumos de oferit. -  Tiberiu Soare, dirijor al Operei Nationale BucurestiIlustratii color de Ana Alfianu...

De la Salman Rushdie la Angela Gheorghiu, de la Alex. Leo Şerban şi Oana Pellea la Radu Afrim şi Ion Marin, de la Andrei Şerban la William Christie sau Radu Paraschivescu, PROFIL. POVESTE. PERSONAJ i-a adus la rampă pe oamenii care spun răspicat că arta, muzica, filmul, teatrul, moda, fotografia, cartea, accesoriul, tabietul, imaginea, comunicarea sunt noţiuni de primă pagină. Sunt oameni care, într-o şarjă a kitsch-ului, a ditirambilor şi a spoielii, au ales să se apere cum ştiu ei mai bine: profesând, aproape de excelenţă, alternativa. Acum, 29 dintre cele mai bune interviuri devin volumul PROFIL. POVESTE. PERSONAJ...

Viorica Cortez înseamnă sinceritate, generozitate, pasiune, dăruire – altminteri nu poți fi CARMEN sau LA CORTEZ ani și ani –, disponibilitate, deschidere spre nou și firesc. Una dintre cele mai frumoase locuiri ale propriei persoane. Un personaj care își călătorește făptura în mod regal, care umblă înăuntrul ei cu naturalețe princiară. Cât despre Marius Constantinescu, m-am întrebat întotdeauna de unde apare acest Puck shakespearian, care trepidează la orice idee de frumusețe. În această carte, Marius ne dă încă o lecție de trăit existența frumos, armonios, cu toate simțurile la pândă. Știe să audă, știe să vadă, știe să pipăie, știe să inspire miresme alese, știe să asculte fermecat. (Dan C. MIHĂILESCU) Vizuală, alertă și complet contemporană ca stil și scriitură, Cortez vă poartă în culisele celor mai importante teatre de operă ale lumii, de la Metropolitan la Scala sau Arena din Verona, din viile Iașiului în palate pariziene, la braț cu Plácido Domingo și Montserrat Caballé, într-un parcurs profesional și personal întins, parcă, pe mai multe vieți. Deopotrivă mărturie, interviu și reportaj, Cortez își propune să fie prima biografie de artist din România concepută la standardul celor mai noi tendințe internaționale, departe de tropii și exagerările livrești prea des întâlnite în acest tip de proiect editorial. Printre guest contributors îi găsim pe Marina Krilovici, Plácido Domingo, Eugenia Moldoveanu, Pier Luigi Pizzi, Grace Bumbry, Jorge Lavelli, Raina Kabaivanska, Petrică Ionescu, Ileana Cotrubaș, Giorgio Gualerzi... Volumul este întregit de un corpus fotografic impresionant. Fotografia de pe copertă: Viorica Cortez în Carmen, Metropolitan Opera, New York, 1971 ..

Adunate de prin fel de fel de locuri și mixate strategic cu varietăți inedite, textele lui Marius Constantinescu desenează corpul unui volum sprințar, ca un vin sec, prietenos, de cursă lungă.Miza lor? Doar plăcerea, pe jumătate hedonistă, pe jumătate visătoare, mereu autentică.Parfumuri, oameni, călătorii, deserturi, vinuri, părinți, prieteni și singurătăți, portrete, Paris, camere, cravate și o plajă goală. Marius Constantinescu scrie despre toate și toate îl scriu pe el.Multe din textele din această carte sunt guvernate de plăcere. Gusturi, senzații, amintiri, culori, texturi, vederi. Poate cele mai multe. Vrăjesc palatul, se volatilizează repede și lasă locul altora, cu persistență mai îndelungată și buchet mai consistent.Textele despre familie, despre tranziția de la o vârstă la alta, despre meserie, despre emoții fără vizual, despre metamorfozele unui eu (cele mai puține, de altfel) se adună spre fundul paharului, ca mici sedimente ale unei licori nefiltrate, cu miza postgustului inclusă.Toate, însă, sunt declinări care nu au altă miză decât sinceritatea și bucuria de a le pune în dialog cu alte minți.Vinul băut singur nu prea are haz. Roșé-ul, mai ales, reclamă companie. Să citim împreună. Și să ne bucurăm de un gust, de o senzație, de o amintire, de o perspectivă, de azi...