„Eu am scris o carte politică: arn relatat despre viață unui cuplu, despre preocupările lor spirituale și de-abia în ultimul rând despre unele aspecte negative ale societății - partea politică nefiind preponderentă. Nu este niciodată prea târziu să scrii despre aspecte negative, ele putând fi înlăturate în viitor, tocmai pentru că au fost dezvăluite, tocmai pentru că oamenii au fost preveniți asupra lor, pentru a nu le mai repetă. Am scris cartea din dorința de a arata publicului nostru prin ce am trecut, tocmai pentru ca pe viitor să nu se mai repete aceste suferințe. [...] Nu se scrie cu voie de la poliție, acest drept al scriitorilor de a scrie este un drept câștigat prin luptă de scriitorii români în societatea noastră și pe care nu-l mai poate lua nimeni.” (Marin Preda)
„Cel mai iubit dintre pământeni este un roman total, i-am zis eu în cronica pe care am scris-o îndată după apariția lui. Un roman, altfel spus, cu mai multe paliere, mai multe teme și un număr mare de personaje: roman politic (despre obsedantul deceniu), roman de dragoste (istoria unui tânăr profesor de filosofie, Victor Petrini, care are credință că dacă dragoste nu e, nimic nu e), un roman moral (mai exact: romanul unui moralist de clasă, în sfera existențială, în genul lui Camus), în fine, un roman de moravuri despre lumea intelectuală și, în genere, despre lumea românească în regimul totalitar comunist. Un roman puternic, amplu ca un fluviu, romanul, în fine, al unui moralist care judecă necruțător istoria prin care trece.” (Eugen Simion)
