Durata vieții omului e un moment infim, iar substanța lui e curgătoare, simțirea lui e imperceptibilă, alcătuirea întregului trup e supusă putrefacției, sufletul e un titirez, soarta e greu de ghicit, reputația e indecisă; într‑un cuvânt, tot ceea ce ține de trup e curgere de apă, iar ceea ce ține de suflet e vis și fum, viața e luptă și loc de popas al unui străin, iar reputația lăsată în urmă e uitare. Prin urmare, ce anume ne poate călăuzi „de‑a lungul vieții”? Un singur și unic lucru: filosofia. - Marcus Aurelius, Meditații, 2.17, 1-2
În noua lui carte dedicată lui Marcus Aurelius, renumitul istoric al filosofiei stoice John Sellars se concentrează pe interpretarea autorului Meditațiilor ca filosof stoic, nu doar ca un autor moral, fragmentar sau eclectic.
Astfel, Sellars își propune să respingă opinia conform căreia Marcus Aurelius nu ar fi fost cu adevărat filosof sau că Meditațiile nu reprezintă un text filosofic autentic. Autorul pune Meditațiile în contextul tradiției stoice, fundamentate pe logică, fizică și etică, argumentând că împăratul stoic face trimiteri, uneori subtile, la toate aceste aspecte. De asemenea, Sellars discută forma literară specială a Meditațiilor, închegate din scrieri personale, reflecții, exerciții de descoperire a sinelui, precum și rolul acestora ca text de „formare filosofică” ce consacră filosofia ca mod de viață.
Traducere din limba engleză de Silvia Palade.
