„Fără Céline n-ar fi existat Henry Miller, nici Jack Kerouac, nici Charles Bukowski.“ John BanvilleÎntre Parisul inundat de muzici militare și de fanfaronada eroismului de cafenea, măcelul absurd de pe front, Africa însângerată, New Yorkul murdar și sărac și iarăși Parisul crimelor și abjecției, călătoria în noapte nu se sfârșește niciodată. Ferdinand Bardamu, personajul principal din odiseea de orori care e primul roman al lui Céline, trece prin toate cu o singură credință: nu poți supraviețui decât dacă înțelegi că absurdul și răul sunt singurele adevăruri ale lumii. Doar așa rămâi în picioare, restul — de la încrederea în ajutorul oamenilor la dragostea unei femei — sunt aiureli care te doboară. Un asemenea credo cinic are nevoie de o expresie pe măsură. Céline se folosește de toate resursele limbii franceze pentru a face să răsune în roman, într­un crescendo năucitor, dezgustul, cruzimea, disprețul și durerea. Călătorie la capătul nopții e o capodoperă nu doar pentru că pune în scenă, hiperbolic, absurdul existențial (deși ar fi fost de ajuns și atât); e și datorită stilului célinian, amestec fără precedent de argou, limbă populară și nestăpânită violență de limbaj.„Céline este unul dintre primii scriitori care trăiesc ceva din care literatura ajunge azi să se hrănească aproape exclusiv: absurditatea vieții.“ Gaëtan Picon„Eroul metafizic al lui Céline este acest omuleț mereu în mișcare, între Chaplin și Kafka, dar mai înverșunat decât ei, îl redescoperi aici perplex, încercat, rătăcit, nedumerit, atacat de pretutindeni, totuși treaz, dând neobosit piept cu absurditatea, cu prostia, cu răutatea într­o lume făcută din coșmaruri teribile și fără noimă.“ Philippe Sollers„O încercare furioasă de a așeza conștiința umană în epicentrul unei lumi care explodează sub influențele viciului.“ Will Self„Céline este Proust­ul meu.“ Philip Roth..

„E un miracol. Cuvantul nu-i deloc prea puternic.“ Le Monde des LivresPrintre manuscrisele céliniene recent descoperite se afla si doua sute cincizeci de file continand prima forma a unui roman care se petrece in Flandra, in timpul Primului Razboi Mondial. La intersectia dintre autobiografie si fictiune, romanul dezvaluie experienta care se afla de atunci in centrul existentei autorului: traumatismul fizic si psihic provocat de front, de „abatorul international de nebunie“.Povestea urmareste convalescenta brigadierului Ferdinand din momentul in care, grav ranit, isi recapata cunostinta chiar pe campul de lupta si pana la plecarea spre Londra. La spitalul din Peurdu-sur-la-Lys ii atrage atentia unei infirmiere deloc timide, se imprieteneste cu proxenetul Bébert, trece de cateva ori pe langa moarte si, in sfarsit, se elibereaza de ceea ce ii fusese dat pana atunci sa traiasca.Apare aici, in lumina cea mai cruda, un timp brutal, al deziluziei si al trezirii la realitate, pe care autorul nu l-a tratat niciodata pana acum in forma unui text literar separat. La douazeci de ani dupa 1914, trecutul, „mereu ametit de uitare“, prinde „melodioare de pe drum, pe care nu i le cere nimeni“. Dar acest trecut nu e uitat niciodata de tot, ramane viu oricat timp ar trece peste noi – iar romanul Razboi sta marturie a acestui adevar, la fel ca restul operei lui Céline.„O carte viscerala, exploziva, care nu cauta sa transforme noroiul in aur, dar care, si asa, e o adevarata comoara.“ L’ Obs„Céline face cuvintele sa danseze intr-o nesfarsita betie, fara sa-i pese de gramatica si de conjugari, dar neuitand niciodata de ritm si de efectul narativ. E Céline, Céline adevarat, totul e atroce in el, dar mai ales femeile se dovedesc a fi personaje fantastice care nu se lasa duse de nas, nu depind de nimeni si nu se dau inapoi de la ce-i mai rau. Avem in fata viata neinsemnata dintr-un sat, ca la Flaubert ori Maupassant, dar in cuvinte pe care n-ar fi indraznit sa le foloseasca nici San-Antonio. Céline nu si-a recitit manuscrisul, si cu atat mai bine. Scrisul «la prima mana» are efectul unui obuz literar.“ Le ParisienNascut in 1894 la Courbevoie, langa Paris, Louis-Ferdinand Céline (pseudonimul medicului Louis Ferdinand Destouches) invata singur pentru bacalaureat, cat timp munceste in mai multe locuri. Incorporat in 1912, este grav ranit pe front, in noiembrie 1914. Reformat pentru o invaliditate de 75%, devine agent comercial si pleaca pentru o scurta perioada in Camerun, apoi la Londra. Dupa razboi face studii de medicina si lucreaza pentru Societatea Natiunilor in misiuni din Africa si Statele Unite. Intors in Franta, practica medicina in dispensare de la periferia Parisului. In 1932 publica primul sau volum, Calatorie la capatul noptii, urmat de Moarte pe credit, in 1936. Traieste in exil, in Germania si Danemarca, din 1944 pana in 1951. Revenit in Franta, se instaleaza la Meudon, unde scrie in continuare (De la un castel la altul, Nord, Rigodon). Moare in 1961...