Lorelei este un roman scris de Ionel Teodoreanu în anul 1935. Personajele principale sunt reprezentate de un profesor aristocratic, Catul Bogdan, și o fată tânără, Lucia Novleanu.
Lorelei este, de fapt, porecla Luciei Novleanu, pe care i-o atribuie Gabriela Nei, prietena ei cea mai bună, atunci când îi descoperă înclinațiile și talentul artistic. Prietenia dintre cele două datează încă de pe băncile școlii, când copila Lucia o vizitează pe Gabriela la clasele mai mari la care aceasta învață. Un timp sunt despărțite, când Gabriela își urmează studiile la București, după care revine în Galați (orașul lor de proveniență), unde o găsește pe Lucia schimbată, păstrând doar unele trăsături fizice din prietena ei din copilărie, aflată acum în pragul bacalaureatului.
În timpul unei călătorii cu trenul, în care cele două se întorc de la vie, tânăra Lucia Novleanu îi acordă ajutorul unui domn leșinat în tren, fără a avea cunoștință de identitatea acestuia, identitate pe care i-o relevă mai târziu Gabriela. Bărbatul respectiv era binecunoscutul Catul Bogdan, scriitor și profesor universitar.
În urma episodului din tren, el se îndrăgostește instant de tânăra ce-i sărise în ajutor, pe care ajunge să o revadă în băncile școlii, printre fetele ce-și susțin examenul la Limba și Literatura Română. Își arată slăbiciunea pentru ea, favorizându-le pe toate. Legătura creată între ei se lărgește rapid, astfel că în patru zile Catul Bogdan se prezintă în fața domnului Novleanu, tatăl Luciei, pentru a-i cere mâna fetei, cu care se căsătorește în cel mai scurt timp...
