Liviu Maior

Volumul este o oferta catre istorici mai tineri de a nu abandona istoria politica si de a nu ceda "teritoriul" lor de activitate diletantilor. Personalitatea lui Alexandru Vaida Voevod merita o monografie bine documentata, care sa cumuleze cercetarile, sa valorifice un material documentar amplu. Intentia noastra, prin publicarea acestui volum consacrat lui Alexandru Vaida Voevod, vine in prelungirea cartii tiparite in 1993 si nu este o reeditare a ei. Timpul scurs pana acum a dus la aparitia mai multor studii care au avut ca obiectiv analiza unor momente importante din viata sa politica pana dupa infaptuirea Romaniei Mari. Prima parte este dedicata acestei perioade, insotita de corespondenta sa cu Cancelaria Arhiducelui Franz Ferdinand, cu Aurel C. Popovici, etc. In aceasta prima parte mai este vorba de raspunsuri la scrisorile lui Vaida deja publicate de catre Keith Hitchins. Urmeaza un studiu consacrat demersului lui Aurel C. Popovici si Vaida in vremea Primului Razboi Mondial la Viena, Geneva si Berlin fara a trece peste conjugarea efortului lor cu Bucurestiul, ceea ce confera o dimensiune aparte a tot ceea ce au intreprins cei doi prieteni de-a lungul timpului. Punctul central il reprezinta schimbarile de optiuni in relatia cu Budapesta, bazate pe proiectul lui Popovici discutat in studiul respectiv. Importanta este evolutia lui A.C. Popovici reflectata de ultimele sale scrisori si studii care ii preced moartea prematura la numai 54 de ani. A doua parte o reprezinta dosarul sau, intocmit de Siguranta Statului dupa 1945, la scurt timp de la instalarea guvernului Groza in Romania...

Sa tot zicem ca e timpul suprem ca sa ne dam, de aici inainte, noi intre noi, educatiune nu numai sociala, ci si politica. Dara o problema atat de grea precum este aceasta se poate deslega cu ajutorul istoriei. - George Baritiu In procesul de formare si amplificare a unui "nationalism minoritar", fara acces la putere, fara un stat al lor, romanii din Transilvania au recurs la singura modalitate pe care o aveau: asocierea si luarea destinului in propriile maini. Istoria ii indemna astfel sa aleaga drumul spre infaptuirea practica a ceea ce noi numim Agenda Nationala. Cultivarea acesteia a oferit, prin urmare, suportul solid al identitatii nationale. - Liviu MaiorSe spune adesea ca rostul istoricului este de a explica si a-i face pe oameni sa inteleaga faptele trecutului. Un astfel de demers a realizat, prin acest volum, si profesorul Liviu Maior. In fapt, istoricul clujean a sintetizat si actualizat cercetarile dedicate acestei teme. O contributie remarcabila o aduce, in acest context, nu doar clarificarea interactiunii dintre asociationism si miscarea nationala a romanilor transilvaneni, ci, mai ales, relatia dintre liberalism si asociationism, precum si a celor doua fenomene cu nationalismul secolului al XIX-lea. In mod judicios este facuta si demonstratia caii prin care nationalismul romanesc a glisat catre nationalismul liberal, cu toate barierele ridicate de un alt nationalism de tip etnicist, supralicitat in zona. Din aceasta expunere, se observa foarte bine argumentat cum manifestarea asociationismului romanilor din Transilvania a stat nu doar la baza dezvoltarii economice si culturale, dar si a conturarii deciziilor liderilor politici ai romanilor din aceasta provincie pentru unirea nationala si statala cu Romania. Aceasta carte a profesorului Liviu Maior este, in mod evident, una deosebit de necesara pentru istoriografia contemporana si pentru cititorii care iubesc Istoria! - Vasile PuscasAcest nou volum al profesorului Liviu Maior incununeaza cateva decenii de reflectii istorice si istoriografice ale unei personalitati care a marcat profund scrierea istoriei Transilvaniei atat inainte, cat si dupa 1989. Fara indoiala ca asociationismul cultural, economic, politic si social a reprezentat, pentru romanii din monarhia habsburgica (dupa 1867, austro-ungara), cadrul de afirmare identitara, de exersare a principiilor si valorilor democratice, liberale. In fruntea sistemului a tronat maiestuos ASTRA, adevarata academie a romanilor transilvaneni, care a inspirat, impulsionat si sustinut procesul de asociere si de formare a societatii civile romanesti. Numai citind lucrarea profesorului Liviu Maior putem intelege cum, intre 1848 si 1918, s-au metamorfozat romanii, in decursul a doua generatii, din iobagi in romani responsabili si demni. - Ioan Bolovan..

Profesorul Liviu Maior – istoricul prin excelență al Transilvaniei moderne – încheie cu această carte „saga” sa închinată secolului românesc al naționalităților, portretizat în acvaforte pentru anii 1848-1918. Cu abordări mereu incitante, pe tema vag cunoscută anterior a Habsburgilor și românilor, istoricul încoronează ciclul acestei „comedii umane” răsăritene cu „povestea” adevărată a mai mult de jumătate dintre românii de-atunci (ardeleni, bucovineni, basarabeni), participanți fără voie la un „Mare Război” cu doi ani mai lung decât al românilor din Regat și sacrificați pentru țări și scopuri (oficiale) străine lor. Istoricul iluminează astfel o pagină din trecutul nostru care explică magistral cum s-a ajuns la „ora astrală” din 1918, adică în ce fel s-a făurit România Întregită. Cartea arată clar ceea ce cărțile noastre de învățătură spun de secole, că nimic important nu se poate obține fără sacrificii, dar și ceea ce nu prea spun cărțile de-acum, că românii din afara micului Regat au construit, în măsură considerabilă, România Mare. Descins din viața erudită și luptătoare a polihistorilor Școlii Ardelene, profesorul Liviu Maior scrie epopeea facerii României moderne, cu metodele consacrate ale „meseriei de istoric”, proiectând istoria românilor în universalitate. (Ioan-Aurel Pop)În 1914, liderii statelor europene trăiau într-o iluzie – aceea că războiul modern devenise atât de distrugător, încât niciun beligerant nu putea fi victorios. Costul acestei iluzii a fost enorm, după cum demonstrează și profesorul Liviu Maior, exemplificând cu istoria populațiilor din Bucovina, Basarabia și Transilvania. Ca și veritabilii istorici care scriu cu pasiune și responsabilitate, istoricul Liviu Maior îndeamnă cititorii, dar mai ales pe liderii contemporani să învețe din lecțiile conflagrațiilor mondiale ale sec. al XX-lea cum se construiește cooperarea diversităților, solidaritatea umană și speranța în rațiunea OMULUI. (Vasile Pușcaș)..