Lev Tolstoi

Volumuul 123 din colecția Carte pentru toți.Considerat de William Faulkner cel mai bun roman al tuturor timpurilor, Anna Karenina este povestea a două cupluri din aristocrația rusă care întruchipează pentru Tolstoi două ipostaze diferite ale vieții amoroase și de familie.Fermecătoarea Anna Karenina, măritată de tânără cu un bărbat rigid și rațional, descoperă iubirea carnală, pătimașă alături de chipeșul ofițer Aleksei Vronski, pentru care acceptă în cele din urmă să‑și părăsească soțul și copilul. Spre deosebire de Anna și de amantul ei, uniți printr -o pasiune aproape fatală,Kitty Șcerbațkaia și Konstantin Levin trăiesc o poveste de iubire idilică.După un început dureros – Kitty a fost respinsă de Vronski în favoarea Annei după ce ea însăși refuzase cererea în căsătorie a lui Levin –, cei doi se regăsesc, învingându‑și fiecare mândria rănită. Cu măiestria sa psihologică și stilistică neegalată, Tolstoi construiește întregul roman pe contrastul dintre aceste două concepții de viață și pe modul în care ele se inserează în țesătura morală a societății ruse din a doua jumătate a secolului al XIX -lea...

Inepuizabilul taram al fabulelor va face oricand deliciul micilor cititori. Plecand de la fabulele lui Esop, Lev Tolstoi a scris pilde etern valabile, fermecand generatii intregi de copii. Acest volum cuprinde adaptari ale textelor lui Tolstoi, mai mult sau mai putin cunoscute...

Ultimii ani ai vieți îl găsesc pe Tolstoi la moșia de la Iasnaia Poliana, trăind că un mujic. Lăsase în urmă societatea mondenă petersburgheză, onorurile, ba chiar și propriul destin literar. Devine un fel de patriarh nonconformist, în răspăr cu autoritățile laice și cu cele ecleziastice. Ajunsese la o credință în care puțini îl puteau urmă. Găsise un fel de-a se exprimă mai simplu. Aici, la Iasnaia Poliana, în singurătate, stă de vorba cu sine despre Dumnezeu și oameni, iar jurnalul, care l-a însoțit permanent, e spațiul unde pune întrebări infinite, unde caută să înțeleagă și să se exprime altfel decât o făcuse în romane.Aceste meditați au fost cenzurate în edițiile anterioare ale jurnalului – puterea sovietică putea acceptă „stilul“ lui de mujic, dar nu și spiritul care se împotrivea oricărei revoluți.Fragment din roman:„A-l iubi pe Dumnezeu înseamnă a iubi manifestarea Lui. Conștiința manifestării Lui este cea mai limpede (înainte de toate) în mine. Dar nu pot să nu văd manifestarea Lui pretutindeni: în cer, pe pământ, în piatră, în nisip, în stele. Deosebirea dintre aceste manifestări e doar că unele sunt mai apropiate de mine (nu că loc, ci că natură a manifestării), iar altele mai îndepărtate. Cu cât sunt mai apropiate de mine, cu atât pot și trebuie să le iubesc mai mult. Cele mai îndepărtate de mine sunt pământul, piatră, nisipul, cerul, planetele. E firesc să le iubesc și pe ele, dar copacul, plantă sunt mai apropiate de mine, și le iubesc mai mult, încă mai mult iubesc animalele, iar cel mai mult pe cel mai apropiat de mine, pe om. Însă și mai mult, mai mult decât orice pe lume, nu pot să nu mă iubesc pe mine, eul meu, dar nu eul corporal, mizerabil, care trebuie fie la fel de departe de mine că orice animal, ba chiar că piatră sau nisipul, ci eul spiritual, pe care dacă îl iubesc ajung la iubirea însăși, iubirea față de tot. Egoismul corporal e respingător, dar nu există nimic mai presus de egoismul spiritual, de transferul conștiinței tale în eul spiritual, veșnic, universal. Acest transfer se face prin iubire și aduce cu sine un bine care te face să nu-ți mai dorești nimic altceva. Cum să nu-i mulțumim Celui care ne-a dăruit acest bine?! (11 mai)De ce nu accept deloc prezența vieți în piatră, nisip, dar nu resping posibilitatea vieți în stele? Probabil pentru că piatră o cunosc prin toate simțurile mele, și nu găsesc viață din ea, dar stelele le cunosc numai prin simțul văzului, și de aceea accept posibilitatea vieții. Dar asta nu demonstrează că în piatră nu există viață, iar în stele poate fi, ci doar că cele cinci simțuri exterioare ale mele sunt insuficiente pentru a pătrunde în viață pietrei. (11 mai)Una dintre greșelile principale care împiedică împlinirea legii iubirii e ideea că pentru a trăi în conformitate cu învățătură iubirii e nevoie că fiecare om în viață lui să înfăptuiască deplin legea iubirii. Nu e necesară înfăptuirea, deplină înfăptuire e imposibilă, dacă s-ar savarsi n-ar mai există viață, e necesară doar apropierea de înfăptuire. Această apropiere reprezintă viață și binele ei. (11 mai)De obicei, pentru oameni învățătură e deplină înfăptuire a legii iubirii și, văzând imposibilitatea acestei înfăptuiri pentru fiecare în parte și pentru toată omenirea în momentul de față, rezolva problema acceptând că învățătură e minunată și, în același timp, irealizabilă. Pe unii asta îi duce la negarea oricărei religii, pe alți la o pervertire a creștinismului în care imposibilitatea de a înfăptui pe deplin învățătură e corectată prin har, credință în mântuire și taine. Această greșeală ii abate pe oameni de la înțelegerea limpede a vieții ce decurge din învățătură iubirii, după care scopul vieții e această apropiere de desăvârșire. Apropierea trebuie să fie neapărat gradată, începe cu atingerea primelor trepte ale desăvârșirii, apoi a următoarelor s.a.m.d. (11 mai)”..

„Iubeam, eram iubit, aveam copii frumoşi, aveam glorie, sănătate, vigoare fizică şi morală. Eram în stare să cosesc ca un ţăran, să lucrez zece ore încontinuu, neobosit. Dar deodată viaţa mea s-a oprit. Nu mai aveam dorinţe, nu mai aveam ce să-mi doresc.Adevărul este că viaţa era absurdă. Ajunsesem pe marginea prăpastiei şi vedeam că în faţa mea nu era altceva decât moartea. Eu, omul viguros şi fericit, simţeam că nu mai puteam trăi.” (Lev Tolstoi, jurnal)„Ai citit Evanghelia pe scurt a lui Tolstoi? Aş putea spune că, la vremea ei, cartea asta m-a ţinut în viaţă. Dacă n-o ştii, atunci n-ai cum să-nţelegi ce înrâurire poate avea asupra cuiva.” (Ludwig Wittgenstein, corespondenţă)„Cititorii de toate convingerile ar avea de câştigat citind această lucrare, deoarece modul în care procedează Tolstoi dovedeşte că mesajul lui Isus Hristos are ceva de spus şi celor care nu se regăsesc în structurile bisericeşti vizibile.Evanghelia pe scurt aduce în prim-plan învăţătura lui Isus şi necesitatea urmării acesteia. În fond, la ce i-ar folosi unui creştin să-şi însuşească diferitele subtilităţi ale dogmelor, dacă aderarea la aceste mistere sublime s-ar reflecta doar în repetarea unor ritualuri şi în respectarea unor obiceiuri?Tolstoi susţine în mod radical urmarea învăţăturii lui Hristos ca o calea desăvârşirii. Sperăm ca apariţia acestui volum să dea naştere unor reflecţii, în toată libertatea, asupra locului învăţăturii Evangheliei în viaţa personală şi în societate.” (Wilhelm Tauwinkl)..

Fabule...

În fabulele scrise de Lev Tolstoi, adresate în primul rând copiilor, regăsim personaje și caractere din fabulele lui Esop, prin care se satirizează, cu scop moralizator, năravuri, vicii sau deprinderi rele. ..

„La prima vedere, ficțiunea lui Tolstoi pare infectată de convingerile lui religioase. De fapt, arta scriiturii sale este atât de puternică, de clară, încât ea transcende universalul și lasă în urmă ideile oricărei religii. În ultima instanța, ce-l frământă pe gânditorul Tolstoi depășește ordinea estetică sau morală; miza romanelor sale este alta, Viața și Moartea.” (Vladimir Nabokov)..

Ivan Ilici este un bărbat de vârstă mijlocie, aflat la apogeul carierei de magistrat.După un accident banal, el constată că îl așteaptă o moarte prematură, pe care o consideră o teribilă nedreptate. Față în față cu propria mortalitate, Ivan începe să pună la îndoială tot ceea ce credea despre sensul vieții.Una dintre cele mai cunoscute povestiri ale lui Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici este o capodoperă a realismului psihologic, o examinare intensă și emoționantă a morții și a căilor de obținere a izbăvirii.„La prima vedere, ficțiunea lui Tolstoi pare infectată de convingerile lui religioase. De fapt, arta scriiturii sale este atât de puternică, de clară, încât ea transcende universalul și lasă în urmă ideile oricărei religii. În ultimă instanță, ce-l frământă pe gânditorul Tolstoi depășește ordinea estetică sau morală; miza scrierilor sale este alta, Viața și Moartea.” (Vladimir Nabokov)..

Editura Corint Books propune cititorilor săi, în colecția Clasici ai literaturii universale, o antologie de proză scurtă tolstoiană care conține unele dintre cele mai frumoase cristalizări în proză ale ideilor religioase ale celui care a fost atât de revoluționar din punct de vedere religios și filozofic, încât a reușit să rămână la fel de interesant, la fel de relevant și astăzi, la mai bine de un secol de la dispariția sa precum a fost în epoca în care a devenit mentorul lui Mahatma Gandhi. De la schițe cu parfum de povestioare din paterice și până la zguduitoarea nuvelă care dă titlul acestei antologii, textele prezentate vor reuși nu doar să îl farmece pe cititorul modern grație frumuseții lor simple, ci și să îl facă să își pună întrebări profunde și, de ce nu, să se transforme, cathartic.Antologia conține 11 schițe și nuvele tolstoiene.Prefața aparține autorului, fiind reprezentată de fragmente dintr-o lucrare tolstoiană celebră în epocă, dar uitată, din păcate astăzi, În ce constă credința mea?, probabil una dintre cele mai zguduitoare (prin sinceritatea și iconoclasmul său) spovedanii publice scrise vreodată. În această lucrare nepereche, Tolstoi și-a exprimat fundamentele sistemului său filozofico-religios, unul care, dacă va fi vreodată urmat, va duce la instaurarea păcii mondiale. ..

Poveşti magice, poveşti feerice, pentru cei mici, pentru cei mari, poveşti de citit, poveşti de dăruit, de la cei mai îndrăgiţi autori de cărţi pentru copii din toate timpurile...

Unul dintre cele mai ample si mai complexe romane din literatura universala, Razboi si pace urmareste istoria familiilor aristocrate rusesti in timpul campaniei militare napoleoniene in Europa, campanie care culmineaza cu invazia franceza a Rusiei in 1912 si cu infrangerea lui Napoleon. Povestea se deplaseaza dinspre viata de familie catre cartierul general al lui Napoleon, de la curtea tarului Alexandru I al Rusiei pe campul de lupta de la Austerlitz si Borodino.Monumentalul roman, care infatiseaza evenimentele razboiului dus, in 1812, de Napoleon impotriva Rusiei, ofera cititorului informatii istorice despre imprejurarile care au schimbat atunci soarta Europei si, poate, a lumii intregi.Mai mult insa decat relatarea faptelor, Tolstoi zugraveste o vasta galerie de personaje descrise cu inegalabila maiestrie precum si viziunea sa personala asupra istoriei. Marele scriitor arata ca nu Napoleon, nici imparatul Alexandru I al Rusiei, nici alti straluciti conducatori ai vremii nu au determinat decisiv, cum cred unii, cursul evenimentelor, ci multitudinea de oameni si de factori manati de vointa Destinului Atotputernic.De la imparati, regi sau comandanti de osti, pana la ultimii soldati sau locuitori ai oraselor si satelor din Europa, toti sunt prinsi intr-un mecanism implacabil, pe care nu-l stapanesc, de care nu sunt constienti si de ale carui consecinte, in anul 1812, sunt campania lui Napoleon din Rusia, la inceput victorioasa, apoi urmata de retragere, fuga imparatului Frantei si distrugerea armatei sale. - Romania LiberaCompozitional, imensa varietate de figuri, peste 550, si episoade este conceputa sub forma de cronica a vietii, in principal a trei familii din inalta nobilime rusa.Razboi si pace este considerat a fi cel mai mare roman scris vreodata, remarcabil prin complexitate si unitate, un roman istorico-psihologic de mari proportii. Pe panza sa vasta, se tes povestile a peste 500 de personaje, dintre care unele sunt istorice si altele fictive. Povestea se deplaseaza de pe planul vietii de familie catre cartierul general al lui Napoleon, de la curtea Tarului Alexandru I al Rusiei pe campul de lupta de la Austerlitz si Borodino. - Adevarul Fragment din cartea "Razboi si pace" de Tolstoi..

Volumul 1La începutul secolului al XIX-lea, Rusia este amenințată de invazia lui Napoleon și viața multor oameni este pe cale de a se schimba pentru totdeauna. Printre aceștia, Pierre Bezuhov, fiul nelegitim al unui aristocrat, Andrei Bolkonski, care urmează cu ambiție tradiția unei cariere militare, și Natașa Rostova, fiica milostivă a unui nobil.Povestea se deplasează dinspre viaţa de familie către cartierul general al lui Napoleon și de la curtea ţarului Alexandru I al Rusiei pe câmpurile de luptă de la Austerlitz şi Borodino. Dincolo de legăturile dragostei și ale familiei și de tot ceea ce le poate distruge, efectele războiului asupra fiecărui strat social sunt examinate în profunzime în această capodoperă de istorie socială intimă și grandioasă.Mă pasionează istoria lui Napoleon și Alexandru. Ideea de a scrie o istorie psihologică – romanul lui Napoleon și Alexandru –, conștiința posibilității de a face un lucru mare, m-a cuprins acum ca un nor de bucurie. Toată mârșăvia, toată vorbăria, toată nebunia, toate contradicțiile din sufletul oamenilor care i-au înconjurat și din ei înșiși. Lev Tolstoi, JurnalVolumul 2Război și pace se concentrează, în linii mari, asupra invaziei lui Napoleon în Rusia din 1812 și urmărește evoluția a trei dintre cele mai cunoscute personaje literare: Pierre Bezuhov, fiul nelegitim al unui conte, care luptă pentru moștenire și aspiră la împlinirea spirituală, prințul Andrei Bolkonski, care își lasă familia și pleacă să lupte contra lui Napoleon, și Natașa Rostova, frumoasa fiică a unui nobil, care îi tulbură pe cei doi bărbați.Pe parcursul invaziei lui Napoleon, Tolstoi urmărește personaje din diverse categorii sociale – țărani și nobili, civili și soldați – și lupta lor cu problemele specifice epocii, istoriei și culturii lor. Pe măsură ce romanul avansează, personajele își depășesc condiția, devenind unele dintre cele mai emoționante și umane figuri din literatura universală.Lumea n-a mai cunoscut, probabil, un alt artist a cărui esență etern epică, homerică, să fie atât de puternică. În creațiile lui sălășluiesc forța elementară a eposului, ritmul și uniformitatea lui solemnă, prospețimea lui aspră, pregnantă, savoarea, sănătatea lui de nezdruncinat, realismul indestructibil. Thomas Mann..

Volumul 38 din colecția Carte pentru toți.Sonata Kreutzer este una dintre cele mai cunoscute povestiri scurte ale lui Lev Tolstoi. Interzisă la vremea publicării, face parte dintr-un ciclu de scrieri în care predomină temele morții, păcatului, căinței și renașterii morale. Este o analiză a societății la sfârșitul secolului al XIX-lea și a suferințelor îndurate în timpul căsniciei, provocate de diferențele dintre statutul bărbaților și cel al femeilor și de modul în care aceștia sunt educați. Este o meditație asupra trăirilor extreme la care este împins individul în viața unui cuplu, precum dragostea sau gelozia, care pot duce chiar la crimă.„O melodramă care-și ia titlul din Beethoven, Sonata Kreutzer își deapănă istoria în compartimentul unui tren. Un străin urcă și începe să spună povestea ciudată a unui destin. Și, deși aceasta nu-i deloc pe placul urechilor rușinoase, toată lumea îl ascultă. E ceva hipnotic, straniu în confesiunea spusă pe îndelete, în vagonul afumat al trenului, de un individ care apoi va dispărea fără urmă.” (The New York Times)„Povestea lui Lev Tolstoi are momente de geniu dramatic; o viziune distructivă asupra căsătoriei crește odată cu gelozia pe care aceasta o hrănește, cu ură care parcă nu se mai termină, cu furia iscată la tot pasul. Viață sexuală ajunge și ea subiect al judecății marelui scriitor rus: de la întâlnirile teribiliste ale tinerilor, la ritualurile înfocate ale matrimoniului convențional. Viața printre femei și bărbați este o formă de eliberare pe care tinerii sunt învățați s-o accepte, chiar să o găsească naturală, grație convenției sociale.” (The New York Review of Books)..

Lumea interioară a unui titan al literaturii clasice ruse ni se dezvăluie cu sinceritate și fără ocolișuri în Spovedania lui Lev Nicolaevici Tolstoi. Descoperim un om cu educație superioară, cultivat, dar frământat de neliniști spirituale și de o îndoială care îl macină lăuntric, aducându-l pe marginea prăpastiei.Tolstoi analizează întrebările fundamentale ale omenirii în raport cu divinitatea, dorește să afle care este menirea lui în această lume și de ce a fost creat. Avem de-a face cu relatarea unei chinuitoare călătorii spirituale a unui om care la un moment dat a încetat să creadă în Dumnezeu și a pornit pe ceea ce el însuși consideră a fi o cale greșită, un drum al orgoliului, al plăcerilor deșarte, care nu duc nicăieri.De fapt, autorul se află în căutarea sensului propriei existente și al vieții în ansamblul ei, iar mărturia să poate sluji drept punct de plecare pentru o reflecție sinceră și lucidă asupra credinței și sistemului de valori personale...