Lev Tolstoi

Nuvela Sonata Kreutzer a lui Lev Nicolaevici Tolstoi se conturează că o analiză a societății de sfârșit de secol XIX, dezbatand în principal diferențele dintre statutul bărbaților și cel al femeilor și modul în care aceștia sunt educați.În timpul unei călătorii cu trenul, naratorul remarcă în vagonul în care se află prezența unui personaj deosebit de interesant: Posdnicev, cunoscut pentru faptul că își ucisese soția într-un acces de gelozie. O dată ce călătorii reuniți în același compartiment adopta drept tema de discuție modul de realizare a căsătoriilor în prezentul povestirii comparativ cu felul în care se făceau în trecut, fiecare personaj își arată preferință pentru vechile reguli (căsătorii aranjate) sau, din contra, pentru cele noi (căsătorii din dragoste). Identificarea lui Posdnicev că cel care săvârșise o crimă face că toți călătorii să părăsească compartimentul, mai puțîn naratorul. Astfel, începe confesiunea lui Posdnicev privind toate suferințele îndurate în timpul căsniciei – suferințe care derivă din educația necorespunzătoare primită de femei și bărbați...

Volumul 38 din colecția Carte pentru toți.Sonata Kreutzer este una dintre cele mai cunoscute povestiri scurte ale lui Lev Tolstoi. Interzisă la vremea publicării, face parte dintr-un ciclu de scrieri în care predomină temele morții, păcatului, căinței și renașterii morale. Este o analiză a societății la sfârșitul secolului al XIX-lea și a suferințelor îndurate în timpul căsniciei, provocate de diferențele dintre statutul bărbaților și cel al femeilor și de modul în care aceștia sunt educați. Este o meditație asupra trăirilor extreme la care este împins individul în viața unui cuplu, precum dragostea sau gelozia, care pot duce chiar la crimă.„O melodramă care-și ia titlul din Beethoven, Sonata Kreutzer își deapănă istoria în compartimentul unui tren. Un străin urcă și începe să spună povestea ciudată a unui destin. Și, deși aceasta nu-i deloc pe placul urechilor rușinoase, toată lumea îl ascultă. E ceva hipnotic, straniu în confesiunea spusă pe îndelete, în vagonul afumat al trenului, de un individ care apoi va dispărea fără urmă.” (The New York Times)„Povestea lui Lev Tolstoi are momente de geniu dramatic; o viziune distructivă asupra căsătoriei crește odată cu gelozia pe care aceasta o hrănește, cu ură care parcă nu se mai termină, cu furia iscată la tot pasul. Viață sexuală ajunge și ea subiect al judecății marelui scriitor rus: de la întâlnirile teribiliste ale tinerilor, la ritualurile înfocate ale matrimoniului convențional. Viața printre femei și bărbați este o formă de eliberare pe care tinerii sunt învățați s-o accepte, chiar să o găsească naturală, grație convenției sociale.” (The New York Review of Books)..

Lumea interioară a unui titan al literaturii clasice ruse ni se dezvăluie cu sinceritate și fără ocolișuri în Spovedania lui Lev Nicolaevici Tolstoi. Descoperim un om cu educație superioară, cultivat, dar frământat de neliniști spirituale și de o îndoială care îl macină lăuntric, aducându-l pe marginea prăpastiei.Tolstoi analizează întrebările fundamentale ale omenirii în raport cu divinitatea, dorește să afle care este menirea lui în această lume și de ce a fost creat. Avem de-a face cu relatarea unei chinuitoare călătorii spirituale a unui om care la un moment dat a încetat să creadă în Dumnezeu și a pornit pe ceea ce el însuși consideră a fi o cale greșită, un drum al orgoliului, al plăcerilor deșarte, care nu duc nicăieri.De fapt, autorul se află în căutarea sensului propriei existente și al vieții în ansamblul ei, iar mărturia să poate sluji drept punct de plecare pentru o reflecție sinceră și lucidă asupra credinței și sistemului de valori personale...

Lumea interioara a unui titan al literaturii clasice ruse ni se dezvaluie cu sinceritate si fara ocolisuri in Spovedania lui Lev Nicolaevici Tolstoi. Descoperim un om cu educatie superioara, cultivat, dar framantat de nelinisti spirituale si de o indoiala care il macina launtric, aducandu-l pe marginea prapastiei.Tolstoi analizeaza intrebarile fundamentale ale omenirii in raport cu divinitatea, doreste sa afle care este menirea lui in aceasta lume si de ce a fost creat. Avem de-a face cu relatarea unei chinuitoare calatorii spirituale a unui om care la un moment dat a incetat sa creada in Dumnezeu si a pornit pe ceea ce el insusi considera a fi o cale gresita, un drum al orgoliului, al placerilor desarte, care nu duc nicaieri.De fapt, autorul se afla in cautarea sensului propriei existente si al vietii in ansamblul ei, iar marturia sa poate sluji drept punct de plecare pentru o reflectie sincera si lucida asupra credintei si sistemului de valori personale...