„Pentru Kołakowski nu este suficientă deplângerea catastrofei comuniste. Important este să se meargă la originile doctrinare ale proiectului mitocratic care promite «saltul din imperiul necesităţii în acela al libertăţii». Este vorba de o ambiţie nemăsurată de a forţa ritmul istoriei, de a distruge structuri, instituţii și mentalităţi în numele unui himeric «viitor luminos». Cum scrie criticul cultural Clive James: «Meritul lui Kołakowski este că ne spune de unde provine miasma. Karl Popper, Raymond Aron și alţi analiști sociologici arată felul în care marxismul a afectat totul la nivel practic. Kołakowski îl depășește chiar și pe Isaiah Berlin, arătându‑ne cum a fost afectat totul la nivel mental.»“..

„A doua jumătate a secolului al XX-lea a cuprins atât apogeul aventurii istorice a marxismului, cât și prăbușirea sa sub greutatea patologiei încarnărilor sale politice. Al treilea volum al istoriei marxismului datorat lui Leszek Kołakowski prezintă triumful stalinismului ca întrupare absolută a bisericii universale a comunismului. În experienţa stalinistă s‑a împlinit, de fapt, ceea ce putem numi triumful nihilist al ecleziologiei și soteriologiei bolșevice. În același timp însă, fidel spiritului deschis al abordării sale antidogmatice și opuse oricărei interpretări unidimensionale, regretatul filosof polonez analizează și alternativele la ortodoxia sovietismului. [...] O analiză de o asemenea respiraţie presupune, desigur, nenumărate nuanţe și calificări, dar concluzia epilogului celui de‑al treilea volum este necruţătoare: marxismul a fost expresia unei autodeificări a umanităţii și, indiferent de forma pe care a luat‑o, el s‑a dovedit o nouă formă de înrobire a individului. Promiţând emanciparea absolută, demersul marxist a creat noi forme de subjugare, noi ipostaze ale heteronomiei spiritului.“Vladimir Tismăneanu..

„Dacă primul volum se ocupă de fundamentele doctrinei construite de chiar cei numiţi «clasicii marxismului», volumul de faţă explorează «vârsta de aur», momentul istorico‑politic și teoretic al social‑democraţiei devenite o mișcare globală, deci «Biserică» universală. Este vorba de ceea ce s‑a numit «marxismul Internaţionalei a II‑a», un conglomerat de fapt extrem de eclectic, în care se întâlneau scientismul pozitivist preconizat de Karl Kautsky cu tezele radical‑spontaneiste ale Rosei Luxemburg (cea care avea să scrie pagini extraordinare de critică a spiritului totalitar bolșevic). [...] Oricât de bizar ar putea să pară, există destui gânditori, unii chiar interesanţi, care se dedau iresponsabil flirtului cu obsesiile leniniste, încercând să resusciteze cumva un gest, un spirit, un moment în care revoluţia era încă o promisiune nepătată de sângele a milioane de inocenţi. Pentru asemenea recurente fantasme frivol‑absurde, opera lui Kołakowski reprezintă un antidot indispensabil.“Vladimir Tismăneanu..