Lecția de rusă

Lecția de rusă. Roman-diptic al memoriei feminine posttotalitare

Romanul Mariei Pilchin urmărește două destine feminine marcate de totalitarism, dar care rămân întregi și chiar întregite, capabile să mai creadă în oameni, să-și spună povestea, să-și dezvăluie vulnerabilitatea, frica, furia, umilința și, mai ales, puterea. Scriitura ei - sensibilă, profundă, cu efect aproape terapeutic - are grijă de personaje și de cititori deopotrivă, așezându-i alături și protejându-i, atât cât poate un scriitor, de nebunia Istoriei. - Zinaida Bolea

 

În Lecția de rusă, Maria Pilchin surprinde trei dimensiuni esențiale ale tragediei Basarabiei sub regimul totalitar sovietic: contextul local („făleștenii și bobocenii mei”) și istoria personală; feminizarea represiunii și a deportărilor - fenomen bine cunoscut istoricilor, dar mai puțin publicului larg -, întrucât deportările din 1949 au fost, în mare parte, deportările femeilor și ale copiilor; și, în fine, drama „celuilalt”, a celui de lângă noi, a cărui poveste, la fel de dureroasă, se pierde adesea, deși este spusă chiar în limba celui care l-a supus represiunii. - Octavian Țîcu

 

Lecția de rusă a Mariei Pilchin vine să completeze foarte reușit un raft necesar nu doar pentru istoria noastră literară, ci și pentru o istorie a femeilor - a destinelor frânte, a rezistenței și a luptei pentru supraviețuire -, căci experiența celor deportate din spațiul dintre Prut și Nistru rămâne încă insuficient explorată. Personajele acestei cărți au prototipuri reale, urmează traiectoria unor vieți marcate de suferință și ne oferă un adevăr comun, susținut de o puternică dimensiune emoțională și metaforică. Trenul de pe copertă devine un simbol al groazei și al dezrădăcinării, iar fundalul roșu, intens ca sângele, trimite direct la violența istoriei și la brutalitatea imperiului sovietic, sub a cărui emblemă aceste tragedii au fost posibile.