Lawrence Freedman

În Strategia. O istorie completă, Lawrence Freedman imortalizează lunga istorie a gândirii strategice, într-o relatare consistentă și profundă a modului în care aceasta a ajuns să influenţeze fiecare aspect al vieții noastre.În inima strategiei se află întrebarea dacă este posibil să ne manipulăm și să ne modelăm mediul mai degrabă decât să devenim victimele forțelor aflate dincolo de controlul nostru. Freedman ne demonstrează că impredictibilitatea inerentă a acestui mediu supus evenimentelor întâmplătoare, eforturilor oponenților noștri și pașilor greșiți făcuți de prieteni oferă strategiei provocările și dramatismul necesare. Armate, corporații și națiuni schimbă rareori un stadiu al lucrurilor cu altul, croindu-și drum printr-o serie de stări, nici una nefiind chiar cea anticipată. Procesul solicită mereu o reevaluare a strategiei originale, ca și a obiectivului final, imaginea acesteia fiind una fluidă și flexibilă, guvernată de punctul de început, nu de cel final. O recapitulare strălucită a celor mai importante teorii ale strategiei din istorie, de la David și șiretenia cu care l-a învins pe Goliat la utilizarea modernă a teoriei jocurilor în economie, acest volum adună laolaltă o muncă intelectuală de o viață...

În Strategia. O istorie completă, Lawrence Freedman imortalizează lunga istorie a gândirii strategice, într-o relatare consistentă și profundă a modului în care aceasta a ajuns să influenţeze fiecare aspect al vieții noastre.În inima strategiei se află întrebarea dacă este posibil să ne manipulăm și să ne modelăm mediul mai degrabă decât să devenim victimele forțelor aflate dincolo de controlul nostru. Freedman ne demonstrează că impredictibilitatea inerentă a acestui mediu supus evenimentelor întâmplătoare, eforturilor oponenților noștri și pașilor greșiți făcuți de prieteni oferă strategiei provocările și dramatismul necesare. Armate, corporații și națiuni schimbă rareori un stadiu al lucrurilor cu altul, croindu-şi drum printr-o serie de stări, nici una nefiind chiar cea anticipată. Procesul solicită mereu o reevaluare a strategiei originale, ca şi a obiectivului final, imaginea acesteia fiind una fluidă și flexibilă, guvernată de punctul de început, nu de cel final.O recapitulare strălucită a celor mai importante teorii ale strategiei din istorie, de la David și șiretenia cu care l-a învins pe Goliat la utilizarea modernă a teoriei jocurilor în economie, acest volum adună laolaltă o muncă intelectuală de o viață.Lawrence Freedman este profesor la King’s College, în Londra, din 1982. Ales membru al Academiei Britanice în 1995 și înnobilat în 1996, a fost numit istoric oficial al campaniei din Insulele Falkland, în 1997, iar din 2009, este raportor oficial privind Războiul din Irak. Profesorul Freedman a scris numeroase lucrări despre strategia nucleară și Războiul Rece și este un cunoscut comentator al problemelor de securitate contemporane. Cartea lui, A Choice of Enemies: America Confronts the Middle East, a cucerit, în 2009, Premiul Lionel Gelber și medalia Ducelui de Westminster pentru literatură militară...

Un istoric militar, profesor și consultant politic, câștigător a numeroase premii, ne oferă istoria completă a războiului, sub toate formele și cu toate implicațiile sale, arătând ce a impulsionat și continuă să impulsioneze această formă umană unică de violență politică.Întrebările despre viitorul războiului sunt o prezență obișnuită a dezbaterii politice, a analizei strategice și a ficțiunii populare. Unde ar trebui să căutăm noi pericole? Ce planuri viclene poate avea un agresor? Care sunt cele mai bune forme de apărare? Cum ar putea fi păstrată pacea sau rezolvat conflictul?De la haosul francez de la Sedan, din 1870, la insurgențele contemporane din Irak și Afghanistan, Lawrence Freedman, un gânditor militar recunoscut la nivel mondial, ne dezvăluie cum cea mai mare parte a ideilor futurologilor militari de azi sunt greșite. Dar acestea își păstrează, totuși, influența.Freedman ne demonstrează că aceia care și-au imaginat viitorul războiului au avut adesea o imagine idealizată despre acesta ca fiind restrâns între anumite granițe, cu caracter scurt și decisiv, și au trecut constant cu vederea peste posibilitatea existenței unor războaie lungi – de aici persistența încăpățânată a ideii unei lovituri decisive, fie printr-o ofensivă terestră îndrăzneață, printr-o lovitură nucleară preventivă sau printr-un atac cibernetic. Tot el observă și lipsa de atenție față de războaiele civile, până ce Occidentul a început să intervină în acestea în timpul anilor 1990, și cum granițele dintre pace și război, dintre militar, civil și criminal devin din ce în ce mai neclare...