Lavinia Betea

Acum, când îi recitesc povestea de viață, Ioana s-a dus din casă cu cărți și grădina. Pe 9 septembrie 2008, drumurile ei s-au oprit din firescul cunoscut.Cu doi mai înainte, „Am făcut Jilava în pantofi de vara” se publicase la Editura Compania. În cercul prietenilor, Ioana i-a adăugat pe scriitoarea Adina Keneres și pe poetul Petru Romoșan, grație cărora cartea a apărut într-o excepțională ținută. Volumul s-a bucurat de succes. Culmile și abisurile destinului Ioanei Berindei au impresionat cititorii, istoicii și gazetarii. După unele mărturisiri, au retrăit șocul lecturii cărțîi lui Soljenițîn „O zi din viață lui Ivan Denisovici”. Dar mult mai convingătoare e pledoaria pentru miracolul viețîi a unei femei care și-a purtat sarcina, a născut și și-a ocrotit fetiță în închisoare.Viață și amintirile Ioanei Berindei au intrat astfel în panteonul memoriei exemplare de care se ține seama în evocarile și judecățile asupra secolului XX și momentelor sale de fractură istorică.Ultima oară când am vorbit cu Ioana Berindei, noutățile se legau de recunoașterea harului sau de povestitoare. Publicase de curând, în revista Cultură, o evocare intitulată „Memoria calului” și primea într-una felicitări. O veste bună îi adusesem și eu. O scenarista franțuzoaică îi propunea să devină eroina unui documentar, împreună cu scriitoarea Oana Orlea, nepoata lui George Enescu și fosta deținută politic în circumstanțe asemănătoare. Voi vorbi fără părtinire și fără ura, spunând adevărul, a acceptat Ioana.Dar Îngerul ei s-a grăbit să-i petreacă sufletul prin vămi...

La trei decenii de la prăbușirea regimului comunist, volumul Ceaușescu și epoca sa surprinde caracteristicile esențiale ale comunismului românesc urmărind traseul existențial al tânărului din Scornicești – plecat în lume cu gândul de a fi „noul Stalin al României”, așa cum susține legenda –, încheiat într-o zi sfântă, în Crăciunul lui 1989. Ce metodă mai bună ar putea exista pentru analizarea celor peste 40 de ani de comunism, decât printr-o biografie dedicată celui care a jucat un rol decisiv în trasarea noilor politici ce își propuneau edificarea „omului nou” și a „societății multilateral dezvoltate”?Ceaușescu și epoca sa ne poartă prin cancelariile occidentale și palatele regilor și reginelor unde a fost primit Ceaușescu, dar și prin apartamentele neîncălzite din blocurile gri; prezintă odele înălțate „meșterului cârmaci”, dar și bancurile născocite pe seama lui; oferă detalii despre îndrăznețele proiecte de infrastructură, dar și despre aberantul plan de „alimentație rațională”.Atentă la discursul propagandistic și realitățile din teren, punând în balanță realizările și eșecurile ultimului lider comunist român, autoarea abordează aspecte dintre cele mai diverse, din domeniul politicii interne și externe, al economiei, societății și culturii.•„Mesajul autoarei și al cărții este unul simplu și precis, demn de a fi receptat în toată amploarea lui: sfertul de veac de istorie de sub dictatorul Ceaușescu reprezintă un fragment din viața românilor, care – dincolo și înainte de idealizări, de blamări și de etichetări – se cuvine să fie cunoscută „așa cum a fost” (după expresia lui Leopold von Ranke). Doamna Lavinia Betea îndeplinește acest act de cunoaștere cu rigoarea istoricului și cu înțelegerea omului de cultură, cu meticulozitatea savantului și cu o căldură umană care excedează tema și selectează mesaje perene, îndreptate deopotrivă spre mințile și inimile cititorilor.” • Academician Ioan-Aurel Pop..

„Ștefan Andrei a fost unul dintre personajele influente de la curtea lui Ceaușescu. Cum altfel, dacă-n pofida cutumelor locului, s-a autopropus aceluia, cu succes, să fie șeful diplomației când însuși dictatorul român se ipostazia într-un pion al politicii mondiale? Deloc întâmplător, așadar, în cercul demnitarilor l-au poreclit Machiavelli. Porecla l-a surprins plăcut pe posesor, recunoscându-l însă drept magistru pe Ceaușescu.Laureat al unor premii literare, și-n vremea lui Antonescu, și a lui Dej, Ștefan Andrei și-a început ca ziarist cariera publică. O «artă a portretului» potența harul său de povestitor cu poantă. Cu mintea bogată în conținuturi trăite, citite sau gândite pe loc ori demult, stabilea repezi și neezitante conexiuni. O cultură mozaicată, de tip almanah, prin care epata tehnocrați și politicieni, bulversându-i în trecerile bruște de la un subiect la altul. Uzajul practicii în organizațiile studențești de elită și în reuniuni internaționale care adunau emisarii politici ai Estului și Vestului Europei polizase asperitățile «limbii de lemn» și stereotipiilor comportamentale de «tovarăș cu munci de răspundere». O arhivă vie a personajelor politice pe care le întâlnise ca înalt activist al secției de relații internaționale, ori șef al diplomației, și, în final, viceprim-ministrul răspunzător de exportul țării în criza anilor 1980. Un martor prețios al deciziei, diplomației și faptului politic în România epocii comuniste.I-am apreciat aparte talentul narativ și spiritul viu. «Nu-i așa că știu lucruri interesante?», mi-a spus adesea. «N-aș vrea să trec cu ele pe lumea cealaltă!»” LAVINIA BETEA..

Născut în 1900, într-o familie cu rădăcini aristocratice din estul României, Lucreţiu Pătrăşcanu a fost unul dintre fondatorii Partidului Comunist din România. Licenţiat în drept şi doctor în ştiinţe economice al Universităţii din Leipzig, Pătrăşcanu era o figură rară printre puţinii comunişti din România. A fost reprezentant al ilegaliştilor români la Comintern şi în alianţa politică ce a declarat scoaterea ţării din alianţa hitleristă în august 1944. Primul comunist devenit ministru a deţinut portofoliul Justiţiei, fiind strivit tocmai de roţile morii pe care-o pusese în funcţiune.În contextul proceselor staliniste postbelice, organizate sub laitmotivul conspiraţiei imperialiste împotriva comunismului, primul lider comunist dispărut din viaţa publică a „ţărilor frăţeşti“ a fost românul Lucreţiu Pătrăşcanu (aprilie 1948).  Deşi sentinţele s-au pronunţat după moartea lui Stalin (aprilie 1954), cazul Pătrăşcanu deţine recordul  celui mai lung proces politic din istoria comunismului mondial. Prin torturi de iad, cei peste o sută de anchetaţi au fost forţaţi să scrie declaraţii mincinoase soldate cu două sentinţe de execuţie, trei condamnări pe viaţă, iar pentru alţi 23 de acuzaţi s-au pronunţat pedepse ce depăşesc o sută de ani de închisoare.  Spre deosebire de alţi protagonişti ai proceselor staliniste, Pătrăşcanu a refuzat să devină „zdreanţa omenească“ scontată de creatorii acestor mecanisme ucigaşe, menite să insufle credinţa în atotputernicia şi infailibilitatea partidului comunist.Pentru a reconstitui cazul Pătrăşcanu şi manipulările succesive prin care a fost utilizat în rescrierea istoriei în funcţie de interesele fiecărei etape a regimului, Lavinia Betea a parcurs peste 70 000 pagini de arhive, o bogată literatură de specialitate şi a intervievat ea însăşi foşti lideri comunişti, foste victime, foşti anchetatori. Cazul Pătrăşcanu devine astfel o grilă de decodare şi de semnificare a totalitarismului de tip comunist şi a particularităţilor acestuia în România.Prima ediţie a acestei cărţi, apărută în 2001, la Editura Humanitas, a fost reactualizată în ediţia a II-a şi în cea actuală cu informaţii datorate punerii în circuitul public a unor noi documente de arhivă şi a unor noi rezultate ale cercetării istoriografice. Ea este din punct de vedere ştiinţific o lucrare unică — complexul dosar istoric al anchetei, al procesului şi al reabilitării lui Pătrăşcanu fiind tratat în viziune psihosociologică —, iar din punct de vedere stilistic, o capodoperă a istoriografiei româneşti. Mai palpitantă decât lectura unui roman, istoria lui Lucreţiu Pătrăşcanu este o tragică şi adevărată poveste despre viaţă şi moarte în vremuri de „fractură“ a istoriei şi cu ingredientele unui policier de succes: spionaj, conspiraţii, trădări, combinaţii, agenţi dubli, misiuni provocatoare şi dramatice răsturnări de situaţii.Lucreţiu Pătrăşcanu. Moartea unui lider comunist a fost distinsă cu premiul Academiei Române pentru istorie (2003)...

Dedic aceasta carte deopotriva iubitorilor de istorie si celor interesati de psihologie. Ii am in vedere pe toti aceia care cred ca mama ori tata, daca nu ambii parinti le-au distrus viitorul. Dar, mai ales, pe parintii frustrati sau nefericiti ca nu sunt ascultati, onorati sau mandri de copiii lor. Fara a insista asupra diverselor si nenumaratelor teorii psihologice privind personalitatea, ma voi limita la simtul comun, atragand atentia adeptilor neconditionati ai trainerilor si consilierilor de dezvoltare personala ca exemplele din aceasta carte demonstreaza ca nici macar aceia care si-au propus sa schimbe lumea, creand "oameni noi", n-au reusit sa-si modeleze urmasii in sensul dorit. Si ca marunte intamplari din timpuri interesante pot sa te ridice in inaltimea cuibului de vultur. Tot astfel cum hazardul intalnirii cu oameni nepotriviti, in locuri nepotrivite, te poate conduce la moarte. Istoria, s-a spus printre atatea altele, e si filozofie predicand prin exemple. - Lavinia Betea..

Cu ajutorul unei vaste cercetări, bazându-se pe documente de arhivă puse recent în circuitul științific, pe numeroase interviuri cu persoanele apropiate și colaboratorii soților Ceaușescu, pe cele mai noi cărți despre regimul comunist, autoarea reconstituie viața Elenei Ceaușescu, cea care, pornind din comuna dâmbovițeană Petrești, pe când era cunoscută drept „Lenuța lui Briceag”, va ajunge prima-doamnă a țării și, practic, cel de-al doilea om în stat. Este o biografie de excepție, cu numeroase informații despre viața privată a soților Ceaușescu – jocurile care le plăceau, prietenii cu care se întâlneau, locurile preferate pentru petrecerea vacanțelor –, precum și despre relația cu cei trei copii. „Legenda Ceaușeștilor trimite la basmul Cenușăresei, dar cu final horror. S-a țesut pe fundalul unui secol care își depășise trecutul atât în descoperiri binefăcătoare, cât și în violență. Lenuța din Petrești a fost contemporana lui Marie Curie, Sirimavoe Bandaranaike, Simone de Beauvoir, a Gretei Garbo, Evei Perón, Indirei Gandhi, Goldei Meir și a altor celebrități care au modificat reprezentarea poten­țialităților feminine. A urcat pe scara puterii într-un timp când victoria candidaților la președinția Statelor Unite ale Americii de­pindea în bună măsură de telegenia și prestația nevestelor. Soția liderului comunist Ceaușescu a fost, printre altele, oaspetele fos­telor artiste Jiang Qing, Isabel Perón și Imelda Marcos, metamor­fozate în oameni politici de către soții lor. În istoria secolului celor mai mari descoperiri științifice, per­formanța ca o semianalfabetă să treacă drept «savantă de renume mondial» e însă unică.” • Lavinia Betea..

Cartea pornește de la un document de excepție descoperit în arhivele fostului regim comunist (păstrate la Arhivele Naționale Istorice Centrale): agenda zilnică de întâlniri a Elenei Ceaușescu în 1989. Bazându-se pe aceasta, Lavinia Betea descrie nu numai activitatea celei considerate al doilea om din stat și din partid, ci și întreaga rețea a puterii în ultimul an al comunismului românesc. Cu ajutorul lucrărilor de specialitate, al documentelor Cancelariei Comitetului Central și al memoriilor unor foști înalți demnitari, autoarea reconstituie practic, zi cu zi, un an întreg din viața Elenei Ceaușescu. Asistăm astfel la transformarea savantei de renume mondial în „sinistra soție” a „odiosului dictator”.În 1989, puterea din România apărea ca un balaur cu două capete. Când își ținea discursurile, Nicolae Ceaușescu întorcea privirile către soție ca și cum ar fi căutat aprobarea pe fața ei. Evita chiar luarea unei decizii fără consultarea prealabila a consoartei, de teamă ca nu cumva să-l critice după aceea. Prin șeful Cancelariei CC, Tovarășa instituise un sistem special de control al documentelor adresate secretarului general al PCR, președintelui României ori comandantului suprem al forțelor armate.Tot ceea ce ajungea pe biroul lui trebuia să treacă mai întâi pe la ea. Și-a ferit mereu bărbatul și de influențele subalternilor direcți ori mai îndepărtați. Și s-a îngrijit să ajungă grabnic în biroul lui de fiecare dată când afla că vreunul dintre colaboratorii apropiați intrase acolo. Elena Ceaușescu a devenit astfel „marele filtru instituțional al președintelui României”. Și, prin nemărginita posibilitate a rotirii, promovării, eliberării din funcții și sancționării membrilor nomenclaturii, Tovarășa a devenit mai temută decât Tovarășul...