În principiu, Lumea Inelară ar fi trebuit să fie o grădină fără sfârșit.
La urma urmei, nu era o lume care evolua aleatoriu, ci una construită.
Ceea ce văzuseră la prima vizită nu se putea considera ca fiind semnificativ.
Au trecut douăzeci de ani de când Louis Wu și echipajul lui pestriț au revenit de pe Lumea Inelară, fără să găsească răspunsul la întrebările care aveau să-i bântuie neîncetat de atunci: Cine a construit această megastructură și, mai ales, de ce? Poate că noua călătorie pe care se văd nevoiți să o întreprindă spre inelul îndepărat va dezlega misterul, dar înainte să descopere cine sunt creatorii acestei lumi colosale și care e țelul ei, Louis se vede confruntat cu o realitate înspăimântătoare: Lumea Inelară riscă să se prăbușească în propriul ei soare.
Totul devenea dureros de evident.
Arcul albastru al Lumii Inelare - culoarea a trei milioane de lumi terestre -, deși prea îndepărtat pentru a-i distinge detaliile, dar cu panglica pătratelor de umbră clar conturată, era evident descentrat față de soarele său.
