Bunica lui Jung Chang aparține generației de la 1900, când, în China, fetelor li se mai zdrobeau încă labele picioarelor la vârsta de doi ani, pentru ca mersul clătinat, care sugerează fragilitate și grație, să le facă dezirabile și să le ajute în găsirea unui soț. Mama ei, crescută de un tată vitreg înțelept, în China încă tradițională, intră de foarte tânără în rândurile Partidului Comunist. Se lansează într-o luptă menită, chipurile, să le elibereze pe femei de sub traumatizanta povară a tradiției. Trăiește întregul experiment comunist, în calitate de activistă de frunte a Partidului, în același timp opresiv și autoopresiv, precum și sinistra Revoluție Culturală inițiată de Mao, cu toate consecințele ei: autodemascările, munca brută, bătăile în public, terorizarea profesorilor de către copii, exilul în Himalaya. Fiica sa, îndurând cu greu acest coșmar, reușește să plece din țară la vârsta de douăzeci și șase de ani.
O poveste de o extraordinară cruzime, dar din care răzbate și un uriaș eroism, Lebedele sălbatice este totodată o importantă lucrare de istorie, care documentează remarcabil umanitatea. Cartea prezintă o lume poetică, deopotrivă exotică și straniu de familiară prin efectul uniformizator al flagelului ideologic care ne-a lovit, români și chinezi, în sinistrul secol XX.
