Julian Barnes

O demonstrație năvalnică de imaginație, plină de spirit și desăvârșită grație despre imperiul naivități.Ironic până la sublim, sensibil și delicat, Barnes a creat un univers unic, un mod de a privi viață, întrebările, răspunsurile, sexul și lipsa sexului - emblemă oricărui maestru al stilului. O adevărată călătorie în intimitatea metaforei cochet ascunse într-un suflet de femeie.„Nu am o latura sentimentală. Sentimentalismul îmi inspiră suspiciune. Din experiență mea, sentimentalismul și cruzimea merg mâna în mâna.” (Julian Barnes)„Înfiorător de proastă, îi strigase Michael. Dacă sunt înfiorător de proastă, nici tu nu ai fost așa de deștept că te-ai căsătorit cu mine. Asta ar fi trebuit să-i răspundă. Sau, mai degrabă, da, sunt înfiorător de proastă, dacă te-am suportat atâta vreme. Cu toate că nu fusese chiar așa de rău - doamna Lester o pățise mult mai groaznic. [...]De bărbați trebuie să-ți fie milă; să-ți fie milă de ei și să-i părăsești. Femeile au fost educate să creadă că bărbații sunt răspunsul. Ei bine, nu sunt. Nu sunt nici măcar o simplă întrebare.” (Julian Barnes)..

Tony Webster se îndreaptă spre vârstă a treia. După o căsătorie și un divorț liniștit, după o viață molcomă, departe de senzațiile țări, privește în urmă. Amintirile s-au adunat și se cer deslușite. O scrisoare primită de la un avocat declanșează o incursiune în trecut, într-un țărâm în care nimic nu este limpede. Poveste despre un om care încearcă să se împace cu ce a trăit, cu ce n-a trăit și cu ce crede că a experimentat, „Sentimentul unui sfârșit” caută adevăruri și explicații. Dar ele sunt la fel de neclare și de capricioase că memoria însăși.„O carte liniștită, unul dintre romanele cele mai reușite pe care le-am citit vreodată.” (Juriul Premiului Man Booker)„Literatură lui Barnes este impresionantă grație abilității cu care scriitorul evocă haosul și vulnerabilitatea din viață omului, dar rămâne calm și lucid. Pare un stoic al epocii noastre.” (The Times)..

Tony Webster se îndreaptă spre vârsta a treia. După un divorț liniștit, după o viață molcomă, își ia răgazul să privească în urmă. O scrisoare primită de la un avocat declanșează o incursiune în trecut, în care amintirile s-au adunat și se cer deslușite. Povestea unui om care încearcă să se împace cu ce a trăit, cu ce n-a trăit și cu ce crede că ar fi trebuit să facă altfel. Memoria e însă capricioasă și alunecoasă, așa că întrebările se adună, scenele trecute și prezente se amestecă, figurile familiare nu au răspunsuri, doar alte dileme. Dragoste, familie, carieră, greșeli și regret – Tony Webster se gândește la toate. „Literatura lui Barnes este impresionantă, grație abilității cu care scriitorul evocă haosul și vulnerabilitatea din viața omului, rămânând însă calm și lucid. Pare un stoic al epocii noastre.“ The Times „Elegiac, dar scris cu forță, romanul meditează asupra capacității noastre de a rememora și asupra impulsului inerent de a schimba, corecta sau chiar șterge lucruri din trecut.“ Vogue „Îmi amintesc de o perioadă, spre sfârșitul adolescenței, când mintea mi se îmbăta cu imagini ale spiritului de aventură. Ia uite ce-o să se-ntâmple când o să fiu mare. O să mă duc acolo, o să fac asta, o să descopăr astalaltă, o s-o iubesc pe ea, iar apoi pe ea, pe ea și pe ea. O să trăiesc cum trăiesc și-au trăit oamenii din romane. Nu știam care oameni, dar eram sigur că pasiunea și pericolul, precum și extazul și disperarea (mă rog, mai mult extazul) aveau să iasă la încălzire pe margine. Și totuși... cine-a spus lucrul acela despre «micimea vieții pe care arta o exagerează»? A existat un moment, pe când mă apropiam de treizeci de ani, când am recunoscut că spiritul de aventură mi se fâsâise de mult. Nu aveam să fac niciodată lucrurile la care visasem în adolescență. În loc de asta, îmi tundeam gazonul, plecam în vacanțe, aveam viața mea.“..

„Romanul „Sentimentul unui sfârșit” a câștigat Premiul Man Booker în 2011.”„O carte liniștită, unul dintre romanele cele mai reușite pe care le-am citit vreodată.” (Juriul Premiului Man Booker)„Literatură lui Barnes este impresionantă grație abilității cu care scriitorul evocă haosul și vulnerabilitatea din viață omului, dar rămâne calm și lucid. Pare un stoic al epocii noastre.” (The Times)„În acest roman compact, care mocnește încet, contează fiecare propoziție ticluită siret, iar scenele finale te acaparează că un thriller al memoriei și al moralei, care detonează o apocalipsa personală.„ (The Independent)„Meditație despre amintiri, memorie și îmbătrânire, cea mai recentă carte a lui Julian Barnes pare mai mult o colecție de gânduri și incursiuni înțelepte în propriul sine și mai puțîn un roman. Merită citită cu atenție pentru multele adevăruri pe care le pune în lumina.” (Entertainment Weekly)Tony Webster se îndreaptă spre vârstă a treia. După o căsătorie și un divorț liniștit, după o viață molcomă, departe de senzațiile țări, privește în urmă. Amintirile s-au adunat și se cer deslușite. O scrisoare primită de la un avocat declanșează o incursiune în trecut, într-un tărâm în care nimic nu este limpede.  Poveste despre un om care încearcă să se împace cu ce a trăit, cu ce n-a trăit și cu ce crede că a experimentat, Sentimentul unui sfârșit caută adevăruri și explicații. Dar ele sunt la fel de neclare și de capricioase că memoria însăși...

„Cei mai mulți dintre noi au de spus o singură poveste. Asta nu înseamnă că ni se întâmplă un singur lucru în viață – se petrec nenumărate întâmplări, pe care le transformăm în nenumărate povești. Însă una singură contează cu adevărat, pe una singură merită până la urmă s-o spui. Ceea ce urmează e povestea mea.” (Julian Barnes)O vara din anii ’60, undeva la sud de Londra. Când se întoarce de la facultate, Paul îi face pe plac mamei și se duce la tenis. Acolo e Susan: caldă, încrezătoare, ironică, soție și mama a doi copii. Evident, iubirea lor este unică și irepetabilă.Peste zeci de ani, el privește înapoi la povestea lor și la eșecul ei, știind că memoria ne joacă feste și ne surprinde.„Un roman profund emoționant și o analiză a suferinței din iubire (...). Revizitand fluxul și refluxul unei pasiuni, Julian Barnes pune în lumină legătură dintre un om bătrân și propriul lui sine.” (Publishers Weekly)..

Frivolitate, eleganță, frumusețe, artă, libertate, gastronomie, chic... Tour de France. Melodii, filme, cărți, tablouri, excursii, competiții și rețete culinare s-au strâns într-o carte născută, spune Julian Barnes, dintr-o „relație pasională” cu Franța. Parcurgând-o, facem o călătorie în spiritul francez și ne întâlnim cu scriitori, cineaști, muzicieni și creatori care îl reprezintă într-un fel sau altul. Printre ei, Jacques Brel și Jean-Luc Godard, Gustave Flaubert și George Simenon. Dacă iubiți Franța, o veți iubi și mai mult citind eseurile unui englez îndrăgostit de ea.„O incursiune în cultura politică, literară și sportivă a unui popor, cu rezultate strălucite și provocatoare. Barnes își etalează aici extraordinarul simț al detaliului și ironia stilului.” (San Francisco Chronicle)„Se pare că pentru relațiile anglo-franceze Julian Barnes a făcut mai mult decât a făcut oricine altcineva după regele Eduard al VII-lea.” (Daily Telegraph)..

Un scriitor lipsit de inspirație trăiește o ultima fantezie într-un compartiment de tren. Un muzician rememorează trist episoade din propria viață și ne invită să ne așezăm într-o tavernă și să vorbim despre moarte. O femeie îi citește rețete culinare soțului muribund… Julian Barnes stoarce lămâia (simbolul morții la chinezi) și ne arată oameni care privesc dincolo de viață.„Portrete în mișcare ale unor personaje care se apropie de sfârșitul vieții și se uită în urmă cu regret, resemnare și sfidare.” (The Independent)„Toate povestirile lui Julian Barnes au claritatea unei fotografii și realismul psihologic care ajunge până la extremele unei sentiment… păstrând o latura irezistibil ascunsă.” (The Observer)..

„Un cocktail nebun, îndrăzneț și modern, un triunghi al dragostei contemporane.” (The Observer)O femeie, doi bărbați. Trei oameni și trei povești despre iubire, despre forță, farmecul și meschinariile ei. Un roman despre omul de azi, prejudecățile și slăbiciunile ei. O carte în care umorul, ironia și scepticismul funcționează spectaculos împreună.„Eu spuneam că viață e că invadarea Rusiei: un început plin de elan, o încrâncenată încetinire, o bătălie înfricoșată cu Generalul Iarnă, apoi zăpadă însângerată. Acum însă nu mai văd lucrurile la fel. Nu există niciun motiv pentru care drumul n-ar fi unul lăturalnic, însorit, printre vii, nu-i așa?“..

Este anul 1935 și tânărul compozitor Sostacovici se teme pentru viață să, căci Stalin e brusc interesat de muzică lui. Artistul e sigur că va sfârși în Siberia și privește în urmă la propria viață. Totuși, are noroc și nu devine o victimă. Însă prețul e mare: capitularea în față regimului.Julian Barnes prezintă cu lumini și umbre destinul unui mare muzician, dar și drumul parcurs de Uniunea Sovietică, într-o strălucită explorare a sensului și a locului artei în societate.„O ambițioasă alegorie orwelliană despre dificultățile întâmpinate de artiști în societățile totalitare și o parabolă kafkiana despre eforturile unui om fricos de a se lupta cu o realitate suprarealistă.” (The New York Times)„Barnes s-a reinventat încă o dată.” (Daily Telegraph)..